ICCJ. Decizia nr. 1039/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1039/2013
Dosar nr. 2807/232/2012
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 27 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti reclamantul M.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură, sau prin echivalent bănesc, a mai multor bunuri mobile şi imobile.
În motivarea cererii a arătat că prin Decizia nr. 40 din 12 octombrie 1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al României şi s-a dispus casarea Sentinţei nr. 1948 din 11 noiembrie 1947 pronunţată de Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a Bucureşti, secţia I, a Deciziei nr. 687 din 7 mai 1949 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie şi nr. 133 din 21 septembrie 1955 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, respectiv a Sentinţei nr. 591 din 31 mai 1956 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Prin aceeaşi decizie, a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii dispusă faţă de condamnaţi.
Acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 4041 alin. (1) - (3) şi art. 404 alin. (3) C. proc. civ. precum şi art. 311 C. proc. civ.
Judecătoria Găeşti, prin Sentinţa civilă nr. 2500 din 26 septembrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, reţinând că în cauză nu este competentă material să soluţioneze cauza întrucât printre bunurile solicitate se află şi unele terenuri din localitatea Dobreşti, judeţul Argeş, iar potrivit dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., competenţa revine exclusiv instanţei de la locul situării acestor imobile.
La rândul său, Judecătoria Topoloveni, prin Sentinţa civilă nr. 1062 din 4 decembrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Găeşti, reţinând că în cazul întoarcerii executării, dacă bunurile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competentă oricare dintre acestea. În speţă, este competentă Judecătoria Găeşti, fiind instanţa sesizată iniţial.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Având în vedere atât sediul legal de reglementare al instituţiei întoarcerii executării, cât şi natura şi fundamentul juridic al instituţiei întoarcerii executării şi, implicit, caracterul de "contestaţie specială la executare", care derivă din chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa judecătorească competentă potrivit legii", în restabilirea situaţiei anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acţiuni separate este instanţa de executare, respectiv judecătoria". Deşi textul legal menţionat nu prevede şi situaţia în care bunurile ce urmează a fi recuperate se află în circumscripţia a două sau mai multe judecătorii, creditorul obligaţiei de restituire are posibilitatea să solicite restituirea la oricare dintre aceste judecătorii, competenţa fiind alternativă.
Cum, în speţă, reclamantul şi-a manifestat această opţiune şi a depus cererea pe rolul Judecătoriei Găeşti, aceasta este competentă să se pronunţe asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile supuse restituirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1019/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
