ICCJ. Decizia nr. 1106/2013. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1106/2013
Dosar nr. 4027/2/2011
Şedinţa publică de la 4 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1035 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuienţilor cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.T. şi P.I. împotriva deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, din Dosarul nr. 7903/2/2010 în contradictoriu cu intimaţii N.A.M.V., G.G., G.L., G.M., P.V., M.I., A.D.C., B.G., B.F.V., B.C., B.T.M., B.M.P., B.B., B.C., R.A., R.R., G.A., G.L., P.E., G.G., G.F., G.Ş., B.A.D., B.A., P.I., P.R. şi P.M. întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru lipsa calităţii procesuale active a revizuienţilor.
S-a respins de asemenea cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.T. şi P.I. împotriva aceleiaşi decizii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4 C. proc. civ. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 29 aprilie 2011, sub nr. 4027/2/2011, revizuienţii P.T. şi P.I. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 7903/2/2010, în contradictoriu cu intimata N.A.M.V., pentru ca în urma rejudecării cauzei să se respingă cererea reclamantei de evacuare din apartamentul în care locuiesc revizuienţii la etajul doi, proprietatea statului şi nu proprietate intimatei.
Revizuienţii au precizat că îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. - întrucât dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire, pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - întrucât instanţa a dat mai mult de cât s-a cerut, dispunând evacuarea din apartamentul aflat la etajul doi al imobilului pentru care reclamanta nu are nici un act doveditor al dreptului de proprietate, pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ. - întrucât hotărârea a fost dată în temeiul mai multor înscrisuri declarate false în cursul judecăţii (Decizia nr. 59/1998, învestirea cu formulă executorie din 18 mai 1998, dispoziţia Primarului nr. 1523 din 19 iunie 1998, procesul - verbal de predare silită nr. 102 din 05 decembrie 2008), pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. - întrucât rezultă că statul nu a fost apărat deloc în acest proces, stat care este proprietarul apartamentului locuit de revizuienţi.
Revizuienţii au precizat în finalul cererii lor că îşi rezervă dreptul de a completa cererea şi probatoriile ulterior, după motivare deciziei atacate.
Ei au ataşat cererii de revizuire toate înscrisurile la care au făcut trimitere în motivare cererii, în fotocopie.
Instanţa a lua măsura ataşării dosarului de fond în care a fost pronunţată decizia supusă revizuirii, la prezenta cauză.
Prin completarea la cererea de revizuire, revizuienţii au arătat în detaliu de ce nu înţeleg sensul dispoziţiilor deciziei pronunţate de instanţa de recurs în raport cu dispoziţiile hotărârii de primă instanţă ori dispoziţiile deciziei de apel, ca şi considerentele exprimate de aceste instanţe în motivarea soluţiilor lor (de ex.; cu referire la dispoziţia de „schimbă în parte sentinţa apelată”), înţelegându-se că se menţine dispoziţia de evacuare din sentinţa de fond pentru şapte persoane care nu locuiesc la adresa imobilului, nu sunt menţionate în adresa de răspuns a Primăriei, nu s-au prezentat la nici un termen, nu au fost legal apărate, iar cel puţin una dintre ele (Ş.G.) este cu siguranţă decedată.
De asemenea, s-a explicat şi cel de-al doilea temei legal al revizuirii, art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, anume asupra întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998. Apoi, instanţele nu s-au pronunţat asupra unui lucru cerut, anume asupra cererii revizuienţilor prin care au invocat că reclamanta nu are dreptul de proprietate şi nici calitate procesuală activă asupra tuturor construcţiilor din Thomas Masaryk, eventual numai pentru corpul de casă de la stradă format din parter şi etaj şi, pentru o parte de teren de circa 530 m.p., celelalte construcţii de la aceeaşi adresă, inclusiv etajul doi în care locuiesc revizuienţii sunt construite de stat şi nu de reclamantă.
Nici una din cele trei instanţe, fond, apel, recurs, nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
Cu referire la temeiul dat de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., s-a indicat că hotărârea s-a dat în temeiul mai multor înscrisuri declarate false în cursul judecăţii, anume:
- cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 3628/1997, lipsa semnăturii, lipsa consimţământului ce atrage nulitatea ei absolută;
- certificatul de moştenitor din 09 martie 1998 al notariatului de Stat Sector 2, în care la rubrica bunuri moştenite indică faptul că nu sunt;
- adresa de răspuns din 03 august 1992 prin care se arată că reclamantei i-au fost naţionalizate trei apartamente în Thomas Masaryk în anul 1950, corp de casă: parter şi etaj;
- dispoziţia nr. 1523 din 19 iunie 1998 a Primarului Municipiului Bucureşti;
- cererea de apel din Dosarul nr. 4568/1997, pentru lipsa semnăturii, lipsa consimţământului care atrage nulitatea absolută;
- declaraţia martorului mincinos B.M.;
- declaraţia mincinoasă a intimatei - recurente din aceeaşi cerere de apel, că mama ei era săracă, iar ea revendică imobilele moştenite şi că această mamă a fost căsătorită la 12 ani cu un bărbat de 45 de ani;
- nulitatea absolută a Deciziei nr. 59/1998 din cauza falsurilor anterioare;
- cererea de învestire cu formulă executorie, adresată Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, nesemnată nici de reclamantă, nici de avocatul ei şi care este, deci, lovită de nulitate absolută;
- cererea de retrocedare conform Legii nr. 10/2001;
- procesul - verbal de punere în posesie, întocmit după termenul de prescripţie de 10 ani.
În ipoteza art. 322 pct. 6 C. proc. civ. sunt persoanele evacuate prin sentinţa primei instanţe mai sus arătate.
Există hotărâri potrivnice (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) aspect evidenţiat şi aflat în legătură cu temeiul invocat dat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 20 septembrie 2011, Curtea a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuienţilor în raport de temeiul de drept dat de prevederile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., invocat în susţinerea cererii de revizuire.
Analizând cu prioritate excepţia invocată, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dintre cele la care se referă teza generală a textului legal indicat (adică a art. 322 C. proc. civ.) este posibilă şi pentru cazul când statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere.
Acest text legal este menit să apere interesele celor la care se referă, astfel că prevalarea de dispoziţiile sale nu este decât la dispoziţia subiectelor enumerate în cuprinsul său, nici o altă persoană terţă ori chiar parte în procesul finalizat prin hotărârea supusă revizuirii neputând invoca acest temei legal atâta timp cât nu face parte din sfera persoanelor limitativ enumerate, spre a obţine revizuirea unei hotărâri.
Invocarea acestui text de lege trebuie să fie în strânsă legătură cu situaţia de vătămare a drepturilor şi intereselor revizuientului, încălcare sau vătămare care să decurgă din faptul prejudiciabil al lipsirii lui totale de apărare ori din faptul apărării sale cu viclenie de către cei însărcinaţi să-l apere astfel că orice altă persoană care nu se regăseşte în ipoteza limitativă a prevederii legale analizate nu poate invoca acest temei legal cu referire la alte subiecte.
Cum revizuienţii P.T. şi P.I. nu s-au prevalat de dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu referire la persoana lor, ci la persoana intimaţilor R.A., R.R., G.A., G.L., Ş.G., G.G., G.F. (cum rezultă din fila 92, precizarea la cererea lor de revizuire) ori a Statului Român, Curtea apreciază că ei nu au calitate procesuală activă în promovarea cererii de revizuire justificată pe acest temei legal (art. 322 pct. 6 C. proc. civ.).
În consecinţă, s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. pentru lipsa calităţii procesuale active a revizuienţilor.
Luând spre analiză cererea de revizuire în raport de celelalte temeiuri de drept invocate, s-a reţinut cu prioritate că aceasta a fost promovată împotriva deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 7903/2/2010, prin care, admiţându-se recursul reclamantei, a fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul reclamantei şi schimbată în parte sentinţa apelată prin admiterea acţiunii astfel cum a fost ea precizată, dispunându-se evacuarea şi a celorlalţi pârâţi din spaţiile pe care le ocupă din imobilul situat în Bucureşti, str. Thomas Masaryk, sector 2: P.T., P.I., P.R., P.I., G.G., G.P., G.M., P.V., M.I., A.M., A.D.C., B.G., B.F.V., B.T.M., B.C.L., B.M.P., B.Z., C.L., B.B., B.C.C., P.E., B.D. şi B.A.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost păstrate, ca şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, privitoare la respingerea apelului declarat de apelanţii - pârâţi P.T., P.I. şi P.R.
Pentru a decide astfel, în esenţă, instanţa de recurs a reţinut că celelalte instanţe, de fond şi apel, au făcut o greşită aplicare în cauză a prevederilor art. 480 C. civ. şi ale O.U.G. nr. 40/1999, prin aceea că au reţinut aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 40/1999, în condiţiile în care acest act normativ şi-a încetat aplicarea în privinţa persoanelor fizice.
Reţinând aceasta, instanţa de recurs a apreciat că se impune a se da o altă dezlegare raporturilor litigioase existente între părţi decât cea adoptată de celelalte două instanţe, respectiv prin admiterea în întregime a cererii în evacuare formulată de reclamantă, astfel cum a fost ea precizată, cu consecinţa evacuării din imobilul litigios a tuturor pârâţilor chemaţi în judecată şi nu doar a celor evacuaţi prin sentinţa instanţei de fond.
Aşadar, dând o altă dezlegare raportului juridic litigios, decizia de recurs evocă fondul, ceea ce face admisibilă promovarea unei cereri de revizuire a acesteia.
Cu referire la cel dintâi motiv de revizuire invocat, respectiv art. 322 pct. 1 C. proc. civ. - „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”- Curtea apreciază că acesta este nefondat, decizia instanţei de recurs neputând fi criticată pentru neclaritate a dispozitivului care este limpede, nesusceptibil de interpretări, dar şi coerent prin raportare la dispoziţiile menţionate din hotărârile instanţelor de fond.
Astfel, în esenţă, decizia instanţei de recurs conţine soluţia de admitere a recursului reclamantei, ce a condus la modificarea în parte a deciziei de apel în sensul admiterii şi apelului aceleiaşi părţi, soluţie care, de asemenea, a indus o schimbare în parte a sentinţei apelate (care iniţial admitea doar în parte cererea reclamantei) în sensul admiterii integrale a cererii precizate a reclamantei, cu consecinţa evacuării tuturor pârâţilor din imobilul situat în Bucureşti, str. Thomas Masaryk, sector 6, şi nu doar a acelora în privinţa cărora fusese pronunţat un ordin de evacuare încă de la momentul judecăţii de primă instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 11070 din 10 decembrie 2008.
Aşadar, reţinând că nu este nimic neclar ori contradictoriu în cuprinsul dispozitivului Deciziei de recurs nr. 374 din 31 martie 2011, s-a apreciat că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. este neîntemeiată.
Revizuienţii au invocat, de asemenea, prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Susţinând că instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, revizuienţii au explicat în dezvoltarea motivelor cererii lor (fila 93 dosar) că, de fapt, toate instanţele ce au judecat pricina s-ar fi pronunţat nepermis şi fără cerere în acest sens, asupra clarificării dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998.
Motivul susţinut este nefondat întrucât examinând dispozitivele tuturor hotărârilor ce s-au pronunţat în cauza finalizată prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, şi, cu privire specială, asupra dispozitivului deciziei de recurs, instanţa a reţinut că nici unul dintre acestea nu cuprinde dispoziţii extra petiţa ale instanţelor ce le-au pronunţat în sensul de a se fi pronunţat, cum susţin revizuienţii, asupra clarificării dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998.
Referirile pe care instanţele le-au făcut la înţelesul şi întinderea aplicării Deciziei civile nr. 59 din 13 ianuarie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă (al cărei dispozitiv a fost lămurit, de altfel, printr-o procedură separată şi proprie de lămurire a dispozitivului, prin Decizia civilă nr. 3219/2001 a Tribunalului Bucureşti) au constituit argumentele cu care au respins apărările formulate în cauză de către pârâţi pe calea întâmpinărilor ori apelului formulat de ei împotriva sentinţei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Or, critica de extra petiţa, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ. are ca situaţie premisă o dezlegare în drept dată de instanţă prin chiar dispozitivul hotărârii pe care o pronunţă, asupra unui lucru concret, ce nu a constituit obiect al cererilor cu soluţionarea cărora acea instanţă a fost învestită.
Utilizarea de către instanţa de judecată de argumente în justificarea soluţiilor ce au concretizat dispozitivul hotărârii sale, prin care s-a pronunţat în limita celor solicitate, chiar dacă nu au fost invocate de părţi în cursul procedurii, nu pot justifica o critică de extra petiţa ori promovarea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ.
Subsumat aceluiaşi motiv de revizuire, revizuienţii au mai invocat şi că instanţele nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra faptului că reclamanta nu are un drept de proprietate şi nici calitate procesuală activă asupra tuturor construcţiilor din str. Thomas Masaryk, între care sunt şi construcţii ori etaje din construcţii ce au fost construite de stat.
Şi această susţinere este nefondată, neînscriindu-se în ipoteza textului legal, critica de „minus petiţa” având în vedere situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental.
Or, revizuienţii nu au fost titularii nici unei cereri cu conţinutul arătat, ce s-ar fi formulat în litigiul soluţionat irevocabil prin pronunţarea deciziei supusă revizuirii, singura cerere formulată în dosar fiind cea în evacuare aparţinând reclamantei. Cererea reconvenţională a acestora, depusă la instanţa de fond, vizând despăgubirea lor pentru îmbunătăţirile aduse imobilului locuit a fost disjunsă şi judecată separat de prima instanţă întrucât nu a fost formulată în această cauză până la prima zi de înfăţişare (filele 390, 422 dosar fond).
S-a mai reţinut că doar pe cale de apărare revizuienţii au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei asupra imobilului din care s-a cerut evacuarea lor, lipsa identităţii între imobilul ocupat de ei şi cel la care se referă titlul reclamantei, apărări asupra cărora instanţele s-au pronunţat după ce le-au analizat, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sau apelul apelanţilor Pruteanu. Aceleaşi apărări susţinute în recursul recurenţilor P.T. şi Ioana nu au mai putut fi cercetate pe fond întrucât printr-o decizie distinctă, nr. 846 din 09 septembrie 2010, instanţa de recurs a respins ca tardiv recursul acestora astfel că, doar sub acest aspect revizuirea întemeiată pe motivul „minus petiţa” nici nu ar putea fi promovată (întrucât decizia care a soluţionat recursul vizând aceste critici nu a mai evocat fondul, ea fiind şi diferită, de altfel, de cea împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire).
Cât priveşte motivul de revizuire dat de prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., Curtea reţine că revizuienţii nu au demonstrat că hotărârea supusă revizuirii ar fi fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, condiţie neîndeplinită de nici unul dintre înscrisurile enunţate la paginile 96 - 98 din precizările aduse cererii de revizuire.
Instanţa a reţinut că la fila 95 a cererii precizatoare, revizuienţii au făcut trimitere la procedura de constatare a falsului chiar de către instanţa civilă) învestită cu soluţionarea cererii lor de revizuire, lăsând de înţeles că instanţa ar avea de rezolvat această problemă incidentală în legătură cu toate înscrisurile enumerate apoi de aceste părţi.
S-a reţinut că prin dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, conţinutul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. a fost modificat prin înlăturarea acestei posibilităţi ce fusese rezervată chiar şi instanţelor civile, de a constata ele infracţiunea pe cale incidentală, atunci când constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, astfel că în prezent instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă nu ar mai putea acţiona în sensul aşteptat de revizuienţi.
Conform actualului conţinut al art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută şi „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii (…)”. Cum s-a arătat, nici o dovadă în acest sens nu a fost făcută în legătură cu niciunul dintre înscrisurile invocate ca fiind falsificate.
În precizările aduse cererii de revizuire, revizuienţii au mai invocat şi prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. însă doar în legătură şi în susţinerea temeiului de drept deja invocat şi analizat al art. 322 pct. 1 C. proc. civ., considerentele expuse cu ocazia analizării acestui prim motiv de revizuire fiind valabile, iar ipoteza la care fac trimitere revizuienţii nu se circumscrie ipotezei legale a art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Deşi decizia sus evocată prin care s-a soluţionat cererea de revizuire este irevocabilă şi nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, totuşi reizuienţii P.T. şi P.I. au declarat recurs împotriva acesteia la 9 ianuarie 2012, susţinându-se nelegalitatea ei pe motiv că s-a omis a se analiza competenţele instanţelor, motiv pentru care s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2.
În şedinţa publică de azi, instanţa a ridicat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, raportat la dispoziţiile art. 299 şi 377 alin. (2) pct. 4 şi art. 328 C. proc. civ.
Astfel faţă de excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, sau hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, “împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar, al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Cum hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat era irevocabilă şi hotărârea pronunţată în revizuire este irevocabilă şi pe cale de consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării căii de atac a recursului.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind recursul declarat de revizuienţi nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or din această perspectivă cum hotărârea dată în revizuire nu se încadrează între hotărârile menţionate la ar 299 alin. (1) C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, sens în care urmează a se dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii P.I., P.T., P.R.A. împotriva Deciziei civile nr. 1035 din data de 20 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1102/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1135/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
