ICCJ. Decizia nr. 1172/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1172/2013
Dosar nr. 24552/3/2009
Şedinţa publică din 6 martie 2013
Asupra cauzei constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 233 din 11 februarie 2011 a admis în parte contestaţia formulată de SC M.H.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 55/23 aprilie 2009, emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 44.396 lei. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 1.735 lei. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 23 aprilie 2009 emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 59.291 lei. A respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 55 din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, judeţul Ilfov Consiliul Local Ştefăneştii de Jos, s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafaţă de 307 mp, situat în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/2/15.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 13.980 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanţă cu procesul verbal din 9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, judeţul Ilfov Consiliul Local Ştefăneştii de Jos, s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafaţă de 12 mp situat în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/15.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 546 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanţă cu procesul verbal din 9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, judeţul Ilfov Consiliul Local Ştefăneştii de Jos, s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafaţă de 410 mp situat în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/15.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 18.670,17 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanţă cu procesul verbal nr. 57/9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov.
S-a constatat că prin acţiune s-a contestat cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 1.004.594,88 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii.
Pornind de la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi de la cele ale art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, s-a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către experţii C.G., M.V. şi P.M. (comisie alcătuită din expertul desemnat de instanţă, expertul desemnat de către reclamantă şi expertul desemnat de către pârât), s-a stabilit cuantumul total al despăgubirilor pentru cele trei suprafeţe de teren la suma de 105.422 lei.
Având în vedere situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, la stabilirea cuantumului exproprierii s-a luat în considerare valoarea indicată prin raportul de expertiză, această valoare reprezentând preţul la care se vând imobilele în mod obişnuit, de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
Tribunalul a avut în vedere şi faptul că valoarea la care s-a ajuns prin raportul de expertiză efectuat de către comisia de experţi, este însuşită inclusiv de către expertul desemnat de către reclamantă, acesta nefăcând opinie separată. Totodată, s-a constatat că această valoare a ţinut cont şi de preţurile cu care se vând imobile situate în zonă conform ofertelor anexate raportului de expertiză.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia şi a modificat în parte cele trei hotărâri de stabilire a despăgubirilor în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor conform valorilor stabilite prin raportul de expertiză efectuat.
Referitor la capătul de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri ca urmare a prejudiciului cauzat în urma exproprierii, acesta a fost găsit neîntemeiat de către prima instanţă.
Astfel, prin acelaşi raport de expertiză efectuat de comisia de experţi s-a stabilit faptul că loturile rămase de o parte şi de alta a autostrăzii (respectiv lotul nr. 1 în suprafaţă de 1.531 mp şi lotul nr. 3 în suprafaţă de 1.184 mp), au fiecare mai mult de 500 mp, motiv pentru care nu se justifică o expropriere integrală. În plus, loturile rămase pot fi exploatate agricol fără nicio problemă, iar faptul că reclamanta nu le-a exploatat în perioada de construcţie a autostrăzii nu a fost considerat un prejudiciu, întrucât construcţia autostrăzii nu ar fi împiedicat accesul cu mijloace agricole pe drumurile de exploatare laterale în situaţia în care reclamanta ar fi dorit să cultive aceste terenuri.
În concluzie, s-a constatat că reclamanta nu a suferit un prejudiciu ca urmare a exproprierii şi nu se impune obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor în acest sens, fiind respins acest capăt de cerere ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Prin decizia nr. 248/ A din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, astfel: A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 23.645,14 lei. A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 924 lei. A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 31.578,2 lei. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei. A obligat pe reclamantă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Verificând sentinţa primei instanţe prin prisma dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, curtea de apel a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel cum a fost completat (filele 200–205 şi 231-232 - dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informaţii cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care instanţa supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.
Faţă de acestea, curtea de apel a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare - cumpărare cu privire la terenuri similare celor expropriate.
Pentru a da eficienţă şi a răspunde criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenurilor expropriate, care să se bazeze pe preţurile consemnate în contractele de vânzare - cumpărare depuse la dosar.
În ceea ce priveşte prejudiciul solicitat de către reclamantă, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, s-a reţinut că soluţia dată acestui capăt de cerere nu a fost criticată în apel, astfel încât evaluarea efectuată prin expertiza tehnică de specialitate administrată în faţa instanţei de apel a vizat doar valoarea reală a terenurilor expropriate.
Prin acest raport de expertiză, comisia de experţi a stabilit valoarea totală a celor trei suprafeţe de teren expropriate la suma de 56.147,42 lei (12.903,30 euro) şi o valoare unitară de 17,7 euro/ mp echivalent 77,02 lei/ mp.
Din conţinutul raportului de expertiză a rezultat că 11 contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar de către părţi sunt aferente unor tranzacţii cu terenuri extravilane agricole din perioada 2006 - 2008, neputând a fi utilizate drept comparabile în cadrul metodei comparaţiei directe a vânzărilor datorită diferenţelor mari dintre momentul efectuării tranzacţiilor şi data expertizei. De aceea, comisia de experţi a aplicat metoda comparaţiei directe având la bază doar trei tranzacţii cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 6 mai 2011, din 29 iulie 2011 şi din 4 noiembrie 2011 - anexa 2 a raportului de expertiză şi filele 163, 166 şi 173).
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta şi pârâtul.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC M.H.C. SRL a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei tribunalului, cu cheltuieli de judecată.
După prezentarea situaţiei de fapt, reclamanta a criticat decizia pronunţată în apel, arătând că în mod greşit, instanţa a considerat că la întocmirea raportului de expertiză au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
A precizat astfel că expertiza administrată în apel conţine preţuri practicate pentru terenuri diferite ca aşezare faţă de localizarea terenului expropriat, solicitând a se observa că aceasta a fost efectuată în anul 2012, în baza unor contracte încheiate în anul 2011, cu 1 an mai devreme decât data realizării expertizei.
A mai arătat că instanţa de apel a respins obiecţiunile pe care le-a formulat prin care solicitase a se pune în vedere comisiei de experţi să detalieze modalităţile pe care aceştia le-au folosit şi motivul reducerii preţurilor din cele trei contracte.
A considerat astfel că dispoziţiile legale au fost încălcate, cu atât mai mult cu cât n-au fost luate în considerare în momentul efectuării raportului de expertiză caracteristicile terenurilor expropriate, respectiv zona în care sunt amplasate, gradul de dezvoltare a acestora, fiind astfel prejudiciată prin stabilirea incorectă a despăgubirilor de către instanţă.
Prin motivele de recurs, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a solicitat, fie modificarea deciziei atacate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, fie casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv de recurs încadrabil în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., în sensul că la acordarea despăgubirilor, instanţa de apel nu a ţinut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind preţul de tranzacţionare al terenurilor similare celui expropriat.
A considerat că şi în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experţi este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanţa nu este obligată să acorde automat respectiva despăgubire, fiind suverană în aprecierea forţei probelor.
Având în vedere că atât instanţa de judecată cât şi experţii, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuie să ţină seama de preţurile efective de tranzacţionare ale terenurilor similare celui expropriat, a solicitat ca, judecând fondul cauzei şi ţinând seama de toate probele existente la dosar, să se compare despăgubirea efectivă oferită de stat cu valoarea maximă pe care o puteau obţine proprietarii printr-o vânzare liberă.
În cazul în care pe fond cererea reclamantei nu va fi respinsă şi se va constata că în efectuarea expertizei nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a considerat că este necesară refacerea expertizei sau suplimentarea probatoriului care să ţină cont de terenurile similare, situaţie în care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Recursurile sunt nule.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, criticile formulate prin ambele recursuri nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menţionat, recurenţii nesusţinând în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel.
Astfel, deşi în ambele recursuri s-a criticat decizia sub aspectul încălcării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, încadrabilă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că recurenţii în argumentarea acestui motiv de recurs au solicitat în realitate reaprecierea probatoriului.
Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenţii, prin motivele formulate, au solicitat reaprecierea probatoriului administrat în cauză, criticând expertiza efectuată.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căilor de atac exercitate în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule recursurile declarate de reclamanta SC M.H.C. SRL şi de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 248/ A din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1173/2013. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
