ICCJ. Decizia nr. 1234/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1234/2013
Dosar nr. 3976/2/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 282A din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către contestatorii B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R., I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. şi T.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1402/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în rejudecarea apelului, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiectiv constatarea dacă construcţiile subterane şi supraterane sunt autorizate şi dacă există servitute de trecere pe terenul în litigiu, expertul P.R.C., concluzionând în lucrarea efectuată faptul că dacă se retrocedează întreg terenul de 294 mp al imobilului s-ar bloca atât calea de acces, cât şi buna funcţionare a sediului intimatului.
În urma obiecţiunilor formulate de părţi, expertul şi-a menţinut punctul de vedere.
În limitele deciziei de casare, faţă de problemele de drept dezlegate, în rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea instalaţii, efectuat de expert D.M.L. şi s-a stabilit ca obiectiv constatarea posibilităţii de relocare a utilităţilor situate pe terenul în litigiu (grup electrogen, cabluri).
Expertul a concluzionat că grupurile electrogene, precum şi echipamentele de climatizare centralizată nu pot fi mutate în podul clădirii şi nici montate pe pereţii acesteia, astfel că aceste utilaje nu pot fi relocate nici în subsolul clădirii.
Rezultă din probele administrate că întreaga suprafaţă de teren revendicată este afectată servituţilor legale, iar construcţiile edificate pe teren, inclusiv instalaţiile şi utilităţile aferente ocupă funcţional întregul teren.
Pe de altă parte, instalaţiile şi echipamentele integrate imobilului sunt destinate strict asigurării funcţionalităţii clădirii aparţinând intimatului, fiind necesare construcţii pentru ca aceasta să poată fi utilizată potrivit destinaţiei sale.
Imobilul aparţine domeniului public în integralitate, astfel că nu s-ar putea trata distinct construcţia de echipamente şi reţele edilitare aferente.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanţii au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 10 alin. (13) din Legea nr. 10/2001 atunci când a apreciat că retrocedarea terenului solicitat nu este posibilă întrucât s-ar bloca atât calea de acces, cât şi buna funcţionare a sediului intimatului, bazându-se pe concluziile expertizei.
În speţă, nu s-a probat existenţa vreuneia dintre situaţiile de excepţie de la restituirea în natură, prevăzute în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, şi anume ca pe teren să fi fost edificate construcţii noi autorizate, terenul să fie afectat de servituţi legale ori pe teren să fie dovedită existenţa unor amenajări de utilitate publică.
Pe teren nu este edificată nicio construcţie, iar servitutea de trecere se referă doar la o suprafaţă de 34 mp, nu la toată suprafaţa de 294 mp.
Sediul intimatului nu se află pe terenul solicitat de către reclamanţi, iar echipamentele/instalaţiile s-ar putea muta pe o suprafaţă de teren imediată învecinată cu sediul intimatului, pentru a fi posibilă restituirea în natură a terenului.
Instanţa de apel a făcut motivări străine de natura pricinii şi a aplicat greşit Legea nr. 10/2001.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Cât priveşte motivarea hotărârii recurate, se constată că, deşi s-a arătat că „instanţa de apel a făcut motivări străine de natura pricinii", recurenţii nu au dezvoltat această critică, nearătând în ce ar consta nelegalitatea hotărârii sub aspectul modului în care s-a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel.
Verificarea, din oficiu, a acestei chestiuni, a permis instanţei de recurs să concluzioneze că în considerentele deciziei date în apel se regăsesc motivele de fapt şi de drept asupra cărora instanţa a trebuit să se pronunţe după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Aşadar, prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu pot fundamenta admiterea recursului.
Nu este întemeiată nici critica legată de modul de aplicare a art. 10 alin. (13) din Legea nr. 10/2001.
Conform acestui text, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent [alin. (1)]. În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent [alin. (2)]. Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile [alin. (3)].
În raportul de expertiză efectuat după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că este imposibil ca echipamentele şi instalaţiile folosite de către intimat să fie mutate, respectiv amplasate în podul şi subsolul clădirii deţinute, astfel încât terenul solicitat de către reclamanţi să le poată fi restituit în natură.
Pe de altă parte, propunerea recurenţilor în sensul că terenul poate fi eliberat prin deplasarea echipamentelor şi instalaţiilor pe un alt teren nu poate fi primită, faţă de limitele cadrului procesual fixat prin contestaţie. Or, deţinătorii altor terenuri nu figurează în calitate de părţi în prezentul dosar.
După cum, faptul că ar fi afectată de servitute numai suprafaţa de 34 mp de teren nu justifică restituirea în natură a diferenţei de teren, câtă vreme, prin existenţa echipamentelor şi instalaţiilor folosite de către intimat, această suprafaţă poate fi considerată că este afectată de amenajări de utilitate publică, ceea ce face ca întregul teren să fie ocupat.
Întrucât echipamentele şi instalaţiile sunt destinate funcţionalităţii clădirii ocupate de către intimat, în mod corect instanţa de apel a apreciat că imobilul aparţine în întregime domeniului public, motiv pentru care nu se justifică restituirea în natură a vreunei părţi de teren.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R., I.D.R., I.E., I.N.R., I. (fostă H.) H.N., T.S. şi T.C. împotriva Deciziei civile nr. 282A din 03 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1235/2013. Civil → |
|---|
