ICCJ. Decizia nr. 1242/2013. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1242/2013
Dosar nr. 4322/1/2012
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 iunie 2009, reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută, în sensul de operaţiune juridică, a actului de preluare a imobilului situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, str. ..., la naţionalizare, str. ..., intabulat în C.F. nr. ... Sfântu Gheorghe, sub nr. top ... - casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 mp, cu cheltuieli de judecată.
Faţă de valoarea bunului litigios, prin Sentinţa civilă nr. 423 din 11 februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Prin Sentinţa civilă nr. 599 din 11 iunie 2010, Tribunalul Covasna a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Covasna şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.
A admis, în parte, acţiunea formulată şi completată de reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Covasna şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.
A respins acţiunea, cât priveşte pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A constatat că imobilul înscris în C.F. ... Sfântu Gheorghe număr top. ... a fost preluat fără titlu de Statul Român.
A constatat nulitatea preluării imobilului mai sus menţionat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe.
Prin Decizia nr. 182/Ap din 09 decembrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelurile şi a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerii acţiunii reclamanţilor.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. au declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, iar prin Decizia nr. 1675 din 08 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca nefondat, recursul declarat.
Împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 08 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. au formulat contestaţie în anulare.
a. În motivarea căii extraordinare de atac promovate, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., contestatorii arată că prin motivul V de recurs au susţinut că în cauza de faţă, judecată de Tribunalul Covasna, au formulat un capăt de cerere având ca obiect constatarea faptului că imobilul a fost preluat de stat, fără titlu valabil. Un asemenea capăt de cerere nu a fost formulat în dosarul soluţionat de către instanţele din judeţul Mureş.
Cu toate acestea, prin soluţia recurată, Curtea de Apel Braşov a stabilit că soluţia adoptată de instanţele din judeţul Mureş s-ar bucura în general de autoritate de lucru judecat faţă de cererea formulată în acest dosar.
Prin soluţia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a analizat acest motiv de recurs.
b. Prin motivul de recurs nr. II, recurenţii au arătat că prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, Curtea de Apel Mureş nu s-a pronunţat pe fond asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii actelor de preluare a statului, ci a stabilit că această cerere (privind constatarea nulităţii absolute a actelor de preluare a bunului de către stat) a fost depusă tardiv, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ.
Întrucât susţinerile recurenţilor privitoare la nulitatea actelor de preluare a statului nu au fost analizate pe fond de Curtea de Apel Mureş, în decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, acea hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat în cauza de faţă.
După cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu a analizat nici acest motiv de recurs.
c. Prin contestaţia în anulare, contestatorii au mai arătat că instanţa de recurs nu a analizat nici motivul de recurs prin care s-a susţinut că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece instanţa de apel a respins acţiunea reclamanţilor, inclusiv cu privire la nulitatea actelor de preluare, pe considerentul că nu au solicitat compararea titlurilor de proprietate, această apreciere a instanţei dovedind, în opina recurenţilor că hotărârea nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra contestaţiei în anulare, contestatorii au arătat că nu mai susţin acest ultim motiv al contestaţiei în anulare formulate.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Prin decizia a cărei anulare se cere, Înalta Curte a reţinut că motivele de recurs formulate au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. Ele au vizat, în esenţă, soluţia adoptată de instanţa de apel în privinţa autorităţii de lucru judecat de care se bucură Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş faţă de cererea (acţiunea) cu care a fost învestită instanţa de fond în cauza de faţă.
Recurenţii au susţinut că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, aducând în acest sens argumente legate de cauza procesului soluţionat prin Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi de obiectul litigiului anterior, care, în opinia recurenţilor erau diferite de cele ale pricinii ulterioare.
Analizând aceste critici, Înalta Curte a reţinut că aspectul referitor la nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F. nr. ... şi nr. ..., cu restabilirea situaţiei de carte funciară pe numele vechilor proprietari, respectiv, nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. nr. ... Sfântu Gheorghe în favoarea Statului Român a fost soluţionat cu caracter irevocabil, în litigiul anterior, finalizat prin Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
În dosarul pendinte, obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii absolute a actului (în sens de operaţiune juridică) de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeaşi titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanţi, respectiv intervenient în interes propriu, în cauza în care s-au pronunţat instanţele din Târgu Mureş, împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.
Instanţa de recurs a mai reţinut că, în litigiul ulterior, cauza acţiunii este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanţilor prin violenţă morală de către stat la preluarea imobilului şi pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950. Obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecăţii în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, intrată în puterea lucrului judecat.
Prin cererea de constatare a nulităţii actului, privit ca operaţiune juridică, de preluare abuzivă a imobilului de către stat, practic, se urmăreşte determinarea aceluiaşi obiect ca şi al celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violenţele morale la care au fost constrânşi autorii reclamanţilor, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza este aceeaşi ca cea din procesul anterior.
Aceste elemente care duc, practic, la aceeaşi finalitate, nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect şi cauză dintre cele două procese. Pentru a exista identitate de obiect şi cauză, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamanţi este acelaşi în ambele acţiuni.
Înalta Curte a mai reţinut că, în afara acestor elemente, toate celelalte date care diferenţiază cele două cauze au caracter formal şi irelevant în evaluarea autorităţii de lucru judecat, esenţial fiind faptul că nu se poate recunoaşte, în favoarea unei părţi, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.
Prin urmare, în analiza contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că, în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ., recurenţii au formulat mai multe argumente. Înalta Curte a grupat aceste argumente şi le-a analizat pe cele pe care le-a apreciat ca fiind relevante sub aspectul soluţionării autorităţii de lucru judecat, constatând că toate celelalte aspecte invocate de recurenţi pentru diferenţierea celor două litigii sunt formale şi lipsite de relevanţă sub aspectul analizat.
A doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ, iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte întrucât aceste argumente trebuie subsumate motivului de casare sau de modificare pe care se sprijină, putând fi analizate unitar, printr-un raţionament juridic comun.
Ceea ce recurenţii susţin prin contestaţia în anulare este neanalizarea unor argumente formulate în susţinerea motivului de nelegalitate vizând greşita rezolvare în cauză a problemei autorităţii de lucru judecat.
Nu există, însă, o obligaţie legală a instanţei de recurs de a analiza fiecare argument în parte, ci numai obligaţia de a analiza fiecare motiv de recurs formulat. Or, în cauză, această obligaţie a fost îndeplinită, hotărârea instanţei de recurs răspunzând motivat fiecăreia din criticile care s-au circumscris prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Răspunzând-se tuturor criticilor formulate prin motivele de recurs, recurenţii nu mai au deschisă calea contestaţiei în anulare, astfel încât Înalta Curtea va respinge contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii K.E., S.M. şi K.J.G. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 08 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1243/2013. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
