ICCJ. Decizia nr. 1261/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1261/2013
Dosar nr. 24429/233/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 martie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 05 octombrie 2011, reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând desfacerea căsătoriei.
Prin Sentinţa civilă nr. 5718 din 30 noiembrie 2011, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinând că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 607 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de divorţ este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, că din relatările reclamantei rezultă că părţile au avut ultimul domiciliu comun în satul Cişmele, jud. Galaţi până în momentul plecării reclamantei la domiciliul părinţilor săi şi că se impune declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Galaţi, în a cărei rază se află această localitate.
Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi a pronunţat Sentinţa civilă nr. 11043 din 14 noiembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că în cauză nu operează competenţa teritorială a instanţei de la ultimul domiciliu comun, câtă vreme niciuna din părţi nu mai locuieşte efectiv pe raza teritorială a acestei instanţe, că reclamanta locuieşte efectiv în satul Şard, comuna jud. Alba, iar pârâtul locuieşte în Italia. Pe cale de consecinţă devine aplicabilă cea de-a doua teză a art. 607 C. proc. civ. care stabileşte competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, în favoarea instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În materie de divorţ, normele de competenţă teritorială au caracter imperativ.
Art. 607 teza I C. proc. civ. stabileşte competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor.
Aceasta fiind regula, legiuitorul a înţeles, însă să reglementeze şi situaţia în care părţile, fie nu au avut domiciliu comun, fie nu mai locuiesc în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, stabilind că judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul.
În teza a III-a a art. 607 C. proc. civ. se statuează că atunci când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competenţa judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
În cauza de faţă, în mod indubitabil, ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Smârdan, judeţul Galaţi, însă la data introducerii acţiunii niciuna din părţi nu mai locuia efectiv în această comună.
Domiciliul reclamantei, aşa cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar, din actul de identitate aflat în copie la Dosarul nr. 8666/176/2011 al Judecătoriei Alba Iulia, precum şi din propria declaraţie, se află în satul Şard, jud. Alba.
Cu înscrisurile depuse la Judecătoria Galaţi, s-a făcut dovada că pârâtul M.C. locuieşte în Italia, unde are un contract de muncă, ceea ce depăşeşte limitele unei şederi ocazionale.
Constatând că niciuna din părţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care s-a aflat ultimul domiciliu comun şi că pârâtul nu are domiciliu în ţară, Înalta Curte constată aplicabilitatea, în cauză, pendinte a dispoziţiilor tezei a III-a din art. 607 C. proc. civ., ce determină competenţa instanţei de la domiciliul reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 125/2013. Civil → |
|---|
