ICCJ. Decizia nr. 1285/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1285/2013
Dosar nr. 1523/122/2010
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta SC V.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC P.T.I.G.N. SA, solicitând instanţei obligarea acesteia să-i permită accesul neîngrădit în spaţiul închiriat conform contractului de închiriere din 15 februarie 2010, să-i predea noile chei de la uşa de acces, să-i permită folosirea normală a acestui spaţiu închiriat conform contractului încheiat, cu obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în cuantum de 100 iei, cauzate pentru imposibilitatea reclamantei de a pătrunde în incinta spaţiului închiriat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19 octombrie 2010 pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei Ia plata sumei de 200 ron/zi de la data notificării din 12 mai 2010 prin care s-a comunicat rezilierea precontractului de închiriere până la data rămânerii definitive a hotărârii care se va pronunţa (fila 18 dosar de fond).
Prin sentinţa comercială nr. 1058 din 17 iunie 2011 pronunţata de Tribunalul Giurgiu - Secţia Civilă a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta SC V.I. SRL, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtă. A fost obligată pârâta să permită reclamantei accesul neîngrădit în spaţiul situat în Giurgiu, în incinta pârâtei (fosta C.D.), compus din teren în suprafaţă de 1500 m.p. şi construcţii (parter şi stan în vederea efectuării lucrărilor de amenajare pentru spaţiu, conform contractului de închiriere din 15 februarie 2010 încheiat intre părţi şi a fost obligată pârâta să asigure folosinţa liniştită şi utilă a imobilului închiriat, conform convenţiei încheiate între părţi, cu obligarea acesteia la plata de daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere începând cu data pronunţării sentinţei şi până Ia data executării obligaţiilor stabilite în sarcina sa. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 Iei către reclamantă,
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, pârâta SC P.T.I.G.N. SA a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 460 de la 29 noiembrie, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Civilă. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea principală ca nefondată. S-a păstrat soluţia de respingere a cererii reconvenţionale ca nefondată şi s-a luat act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 480 de la 29 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, reclamanta SC V.I. SRL a declarat recurs, nemotivat.
Intimata-pârâtă SC P.T.I.G.N. SA Giurgiu nu a formulat întâmpinare, iar Ia termenul de judecată din data de 27 martie 2013 mandatarul intimatei-pârâte a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare,
Cum problema timbrajului este prioritară oricărei excepţii, cereri sau motive de casare, înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi Ia dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, invocată de reprezentantul intimatei-pârâte ia acest termen de judecata şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse Ia instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Recurenta-reclamantă SC V.I. SRL a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 martie 2013, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar (filele 8 şi 9 dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Distinct de cele reţinute, este de menţionat că art. 123 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., instituie părţilor obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 27 martie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului declarat de reclamanta SC V.I. SRL, ca netimbrat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 460 de la 29 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 143/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
