ICCJ. Decizia nr. 1432/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1432/2013
Dosar nr. 3240/110/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 martie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 866/89/2012 la data de 16 martie 2012 reclamanta Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele şi pentru membrii de sindicat individualizaţi în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Primarului comunei Dragomireşti şi Consiliul Local al comunei Dragomireşti solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale cadrelor didactice navetiste, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în cuantum de 13.056 RON, aferente perioadei septembrie-decembrie 2011 şi ianuarie 2012, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pronunţând sentinţa civilă nr. 641 din 10 mai 2012, Tribunalul Vaslui a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele şi pentru membrul de sindicat P.E.R., în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 158 din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 269 alin. (2) din C. mun.
La rândul său, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 2388 din 26 octombrie 2012, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, reţinând că, potrivit art. 269 C. mun.:
(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Potrivit art. 210 din Legea dialogului social, nr. 62/2010, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Prin urmare, Legea nr. 62/2010 reglementează o competenţă teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă, iar prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Vaslui este competent în soluţionarea cauzei (reclamanta P.E.R., astfel cum se arată în cererea de chemare în judecată, fiind cadru didactic al Şcolii cu clasele I-VIII R., judeţul Vaslui şi solicitând cheltuielile de transport între localitatea de reşedinţă, Vaslui, şi locul de muncă, localitatea Rădeni).
Chiar dacă s-ar admite că, prin raportare la adresa de domiciliu, Tribunalul Bacău este competent în soluţionarea cauzei, potrivit art. 12 C. proc. civ., act normativ cu care dispoziţiile Legii nr. 62/2011 se completează (art. 216) reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel încât, o dată sesizată una dintre ele (în speţă Tribunalul Vaslui), aceasta este legal învestită, neavând posibilitatea declinării competenţei, după cum nici reclamanta însăşi nu mai poate solicita trimiterea cauzei celeilalte instanţe deopotrivă competente.
Pe de altă parte, s-a constatat că acţiunea a fost formulată de Uniunea Sindicală „D." Vaslui, organizaţie sindicală, legal constituită, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, uniunea sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. În aceste condiţii, chiar dacă acţiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunţată să se acorde membrilor de sindicat unele drepturi salariale, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi (în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 943 din 2010 pronunţată în Dosarul nr. 4242/62/2009).
Cum în cauza dedusă judecăţii, reclamanta are sediul în Vaslui, în temeiul art. 269 C. mun., s-a constatat că Tribunalului Vaslui îi revine competenţa de soluţionare a acestei cauze.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Legal învestită, faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea cu care a fost învestită instanţa de judecată a fost formulată de către Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele şi pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparţinând membrilor săi, printre care şi P.E.R.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres [alin. (3) al art. 28] că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va tine seama de sediul sindicatului-reclamant.
În acest sens, prin decizia nr. 1 din 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, statuând că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art 284 alin. (2)] C. mun., republicat, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
Cum în speţă, sediul sindicatului reclamant se află în circumscripţia Tribunalului Vaslui, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1443/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1433/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
