ICCJ. Decizia nr. 1436/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 1436/2013
Dosar nr. 37021/301/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu din 2 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 03 august 2012 contestatoarea SC O.P. SA în contradictoriu cu intimaţii E.E. şi B.E.J. B.J., a formulat contestaţie la executare solicitând instanţei anularea actelor de executare silită din Dosarul nr. 104/2012 al B.E.J. B.J.
Prin sentinţa civilă nr. 2966 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3, Bucureşti, reţinându-se că, prin decizia civilă nr. 935 din 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 506/110/2009, contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatei, partea cuvenită din cota de 5% profit realizat pe anii 2005, 2006, 2007 actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Având în vedere acest titlu executoriu, intimata a sesizat executorul judecătoresc B.J. pentru punerea în executare, iar în urma acestei cereri s-a format dosarul de executare silită nr. 104/2012 al B.E.J. B.J., executorul înfiinţând poprirea asupra conturilor debitoarei deschise la Banca C., Sucursala U. cu sediul în Bucureşti, sector 3.
Prin încheierea din data de 6 noiembre 2012, Judecătoria Oneşti, a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocată de contestatoarea SC O.P. SA, în contradictoriu cu intimaţii E.E. şi B.E.J. B.J., având ca obiect contestaţie la executare.
A admis excepţia litispendenţei şi în temeiul art. 164 C. proc. civ. a scos cauza de pe rolul Judecătoriei Oneşti şi a înaintat-o Judecătoriei sector 3, Bucureşti la Dosarul nr. 4176/270/2012.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 8 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria sector 3, Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale şi a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, reţinându-se că, din nici un act care se află la dosarul de executare nu rezultă că a fost înfiinţată poprirea la un terţ poprit aflat în raza teritorială a sectorului 3, deşi Judecătoria Oneşti şi-a motivat soluţia de declinare pe o adresă emisă de Banca C., din care rezultă că, SC O.P. SA figurează cu mai multe conturi active deschise la Banca C., Sucursala U., fără a exista vreo menţiune că asupra vreunui cont al contestatoarei din raza teritorială a Judecătoriei sectorului 3 s-ar fi înfiinţat poprire.
A mai reţinut instanţa faptul că există conturi bancare deschise pe numele contestatoarei, dar acest lucru nu înseamnă şi că ele au fost poprite, mai ales că adresa de înfiinţare a popririi către Banca C. a fost trimisă de către executorul judecătoresc la Sucursala Bacău şi nu la sediul Banca C. din sectorul 3.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunţat regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, pentru următoarele considerente:
În procedura contestaţiei la executare, stabilirea competenţei se face potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazul contestaţiei la executare propriu-zise, competenţa aparţine instanţei de executare, iar instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se face executarea.
În speţă, instanţa competentă este Judecătoria Oneşti, având în vedere că prin încheierea din 26 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în Dosarul nr. 3157/270/2012 a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite a debitoarei SC O.P. SA Bucureşti, în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 935 din 6 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, iar din actele ce compun Dosarul de executare nr. 104/2012, rezultă că împotriva contestatoarei au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 26 iulie 2012, primită la data de 27 iulie 2012 de Sucursala Bacău dar şi a executării silite imobiliare, procesul-verbal de situaţie din data de 30 iulie 2012 şi somaţie imobiliară din cată de 06 august 2012, iar din aceste înscrisuri se constată că â fost înfiinţată poprirea la un terţ poprit aflat în raza teritorială a Judecătoriei Oneşti.
În acest sens se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ. „instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenta altor instanţe sau organe".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1437/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
