ICCJ. Decizia nr. 158/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 158/2013
Dosar nr. 51122/3/2010
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2013
Deliberând, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. 51122/3/2010 şi ulterior declinată prin sentinţa civilă nr. 6483 din 13 septembrie 2010 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâta SC A, Ş. şi A. SA, a solicitat anularea contractului de prestări servicii juridice din 20 martie 2009 subsecvent acordului cadru de asistenţă juridică din 4 decembrie 2008 încheiat între părţi.
La data de 28 iunie 2010 s-a depus la dosar decizia nr. 227 din 17 decembrie 2009 a Baroului Olt prin care pârâta şi-a schimbat denumirea în SC A.E., P.P. şi A. SA Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 28 februarie 2011, tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantului, reţinând în esenţă că reclamantul învestind instanţa cu o cerere în anularea contractului de prestări servicii juridice, nu a dovedit şi nici măcar nu a susţinut că la momentul încheierii contractului nu au fost respectate condiţiile pentru încheierea valabilă a acestuia, ceea ce ar fi făcut admisibilă acţiunea şi că, în situaţia în care a apreciat că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate, aşa cum a arătat în motivarea acţiunii, ar fi trebuit să solicite rezilierea în baza art. 14 din contract, iar nu anularea contractului.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 798/ A din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învestită cu soluţionarea căii de atac, a admis apelul formulat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 283 din 28 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în Dosarul nr. 51122/3/2010, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control a reţinut în esenţă că tribunalul a încălcat principiul rolului activ al instanţei, omiţând că avea obligaţia de a cere lămuriri părţii pentru a stabili obiectul acţiunii în condiţiile sesizării neconcordanţei dintre motivele de fapt şi de drept invocate prin cererea de chemare în judecată şi formularea petitului cu care a fost învestit de reclamant.
Împotriva deciziei civile nr. 798/ A din 13 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC A.E., P.P. şi A. SA Bucureşti, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificării deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii primei instanţe.
Deşi, în memoriul de recurs, pârâta a indicat motivele de nelegalitate mai sus menţionate, aceasta nu a structurat dezvoltarea criticilor expuse subsumat motivelor de nelegalitate indicate, respectiv cele prevăzute la pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Astfel, pârâta după expunerea amplă a istoricului derulării cauzei în faţa primei instanţe şi reiterarea apărărilor formulate în faţa acesteia în baza clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor Legii nr. 51/2006 şi O.G. nr. 71/2002, a criticat hotărârea atacată susţinând că instanţa de apel a reţinut eronat ca prima instanţă - prin soluţia pronunţată a încălcat principiul rolului activ prin aceea că nu a stabilit în mod unilateral condiţiile de aplicare a rezilierii contractului şi nu de anulare a acestuia, motivate de faptul că cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită nu a fost fundamentată corespunzător în drept faţă de susţinerile reclamantului privind neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în sarcina pârâtei beneficiare din contractul de asistenţă juridică.
În acest sens a arătat că, în lipsa reprezentantului legal al instituţiei reclamante la termenele de judecată, neclarificarea obiectului cererii nu este imputabilă instanţei de judecată, ci reclamantului însuşi, care a menţionat expres în economia acţiunii temeiul de drept aplicabil şi a indicat ca petit anularea contractului, situaţie în raport de care nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., prin recalificarea acţiunii.
A mai susţinut că instanţa de apel, reţinând neîndeplinirea obligaţiilor contractuale în condiţiile în care aceste aspecte nu au fost dovedite de reclamantă, a pronunţat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii prin raportare la probele existente la dosar privind analiza si elaborarea activităţilor menţionate în nota de onorariu.
De asemenea, pârâta a criticat decizia atacată pentru recalificarea acţiunii în calea de atac a apelului ca fiind reziliere, susţinând că în gradul de jurisdicţie arătat, instanţa nu poate schimba natura cererii de chemare în judecată, hotărârea pronunţată înscriindu-se astfel în motivul de nelegalitate ce vizează modificarea naturii actului juridic dedus judecăţii.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Deşi, pârâta a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate, cărora înţelege să-şi subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susţinerile părţii prin raportare la motivele de nelegalitate menţionate constată că acestea nu pot fi încadrate în normele legale evocate.
Astfel, pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., reglementează cazul de modificare a hotărârii atacate, în situaţia în care aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aspecte care nu au fost dezvoltate de pârâtă şi care, în mod cert nu pot fi reţinute în ceea ce priveşte decizia civilă nr. 798/ A din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Similară este situaţia şi în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este admisibil atunci când prin hotărârea atacată, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În raport de pretinsa incidenţă în cauză a acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte reţine că pârâta face confuzie între instituţia actului juridic dedus judecăţii, care în speţă este contractul de prestări servicii juridice din 20 martie 2009 subsecvent acordului cadru de asistenţă juridică din 4 decembrie 2008 încheiat între părţi şi obiectul sau natura cererii de chemare în judecată, despre care pârâta afirmă în memoriul depus la dosar că ar fi fost modificată de instanţa de apel.
În considerarea celor anterior expuse, înalta Curte apreciază că nici acest motiv de nelegalitate nu se regăseşte în speţă, prin hotărârea pronunţată, curtea de apel neschimbând natura sau înţelesul vădit lămurit al contractului de prestări servicii juridice din 20 martie 2009, care constituie actul dedus judecăţii.
În baza dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304, Înalta Curte, apreciind că criticile dezvoltate de pârâtă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., având în vedere că vizează greşita aplicare a prevederilor art. 294 din acelaşi cod, le va cenzura din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.
Dispoziţiile art. 292 C. proc. civ., potrivit cărora. „Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă”, consacră caracterul devolutiv al fazei procesuale a apelului.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ.: „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.”
Prin decizia atacată, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare, motivat de încălcarea principiul rolului activ de către prima instanţă, prin omisiunea de a solicita lămuriri părţii în vederea stabilirii obiectul acţiunii în condiţiile în care a sesizat neconcordanţa dintre motivele de fapt şi de drept invocate prin cererea de chemare în judecată şi formularea petitului cu care a fost învestită de reclamant Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ. „în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Cum în speţă, prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 283 din 28 februarie 2011 a respins ca nefondată cererea reclamantului, iar în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel nu a reţinut că apelantul-reclamant nu ar fi fost regulat citat, sau că acesta ar fi solicitat expres prin cererea de apel luarea măsurii trimiterii cauzei spre rejudecare, înalta Curte, în raport de textele legale precitate, reţine că instanţei de apel, în virtutea caracterului devolutiv al fazei procesuale cu a cărei soluţionare a fost învestită, îi revenea obligaţia reţinerii cauzei în vederea soluţionării fondului şi că în mod greşit aceasta a dispus trimiterea spre rejudecare, cu atât mai mult cu cât, în faza procesuală a apelului nu putea dispune cu privire la modificarea obiectului cererii deduse judecăţii.
Având în vedere argumentele consemnate de însăşi instanţa de apel în considerentele deciziei pronunţate, în sensul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, potrivit căruia reclamantul este cel care determină cadrul procesual, inclusiv sub aspectul obiectului şi cauzei juridice a cererii, înalta Curte apreciază că în mod eronat a reţinut instanţa de apel susţinerile reclamantului, în sensul că tribunalul ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că principiul rolului activ al instanţei este limitat de principiul disponibilităţii, în raport de care, iniţiativa judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situaţiei de fapt este limitată la cele ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, instanţa neputând iniţia cereri pe seama părţilor în litigiu, fiind obligată să judece acţiunile cu care a fost învestită, astfel cum acestea au fost formulate.
Astfel, existenţa unei contradicţii între motivele de fapt şi cele de drept invocate de reclamant raportată la petitul cererii de chemare în judecată, precum şi la criticile formulate de acesta pentru prima oară prin memoriul de apel, în contextul în care el însuşi nu şi-a asigurat apărarea propriilor pretenţii, deşi dispune de un întreg departament juridic, nu sunt de natură să justifice soluţia de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare a hotărârii primei instanţe, în contextul în care pronunţarea unei atare soluţii încalcă dispoziţiile art. 292, 294 şi 297 C. proc. civ.
Totodată, având în vedere că sancţiunea rezilierii, specifică contractelor sinalagmatice, produce efecte numai ex nune, (pentru viitor), iar actul dedus judecăţii şi-a încetat efectele prin ajungere la termen, înalta Curte reţine că acesta nu este susceptibil de a fi desfiinţat prin reziliere, susţinerile formulate de reclamant în motivele de apel urmând a fi cenzurate în rejudecare în limitele învestirii primei instanţe şi a motivelor de apel.
Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2), (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta SC A.E., P.P. şi A. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 798/ A din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC A.E., P.P. şi A. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 798/ A din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1311/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
