ICCJ. Decizia nr. 1935/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1935/2013
Dosar nr. 6894/100/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea: actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 442 din 25 ianuarie 2012 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.G.D. SA, cu motivarea că reclamante nu a înţeles să-şi califice acţiunea ca fiind o acţiune în răspundere delictuală, menţinând ca temei juridic dispoziţiile art. 480-481 C. civ., iar procesul-verbal de conciliere depus Ia dosarul cauzei nu poate constitui angajament de plată pentru suma de 400.000 RON, întrucât pârâta şi-a manifestat disponibilitatea doar de a îngropa conducta pe porţiunea în litigiu, fără plata despăgubirilor solicitate.
Prin decizia civilă nr. 79/2012 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de reclamanta SC P.C. SRL, a anulat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că instanţa de fond nu a stăruit, în virtutea roiului activ, pentru calificarea cauzei cereri de chemare în judecată, fiind încălcate atât principiul disponibilităţii, din perspectiva reclamantei, cât şi pe cel al dreptului Ia apărare, în ceea ce o priveşte pe pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC E.G.D. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modifcarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Maramureş ca fiind legală şi temeinică, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că instanţa de fond a stăruit ca reclamanta să-şi modifice obiectul acţiunii şi să solicite antrenarea răspunderii civile delictuale, dând, astfel, eficienţă principiului rolului activ pentru corecta determinare a cadrului procesual şi a obiectului acţiunii, intrând în fondul cauzei şi analizând toate probele administrate de părţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea deciziei unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sunt cele prevăzute de art. 297 C. proc. civ.
Calea procesuală ordinară, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanţei inferioare, prin rejudecarea pricinii, repunându-se în discuţie problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe.
Conform art. 298 C. proc. civ. instanţa de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, iar art. 297 alin. (2) din acelaşi act normativ statuează că, atunci când exista vreun motiv de nulitate la prima instanţă care a judecat în fond, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre rejudecare, trimiterea cauzei fiind posibiliă o singură dată dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare, ceea ce nu este cazul în speţa dedusa judecăţii.
Aşadar, faţă de dispoziţiile legale anterior citate, instanţa de apel trebuia să reţină procesul spre rejudecare, apelul, în virtutea efectului său devolutiv, fiind o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, a problemelor de fapt şi de drept invocate de părţi, urmând a fi repuse în discuţia acestora şi analizate de instanţa de apel care va statua în limitele prevăzute de art. 292 C. proc. civ.
Având în vedere că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, conform art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. se constată că soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe spre evocarea fondului.
Cu ocazia judecării apelului, instanţa de apel urmează a răspunde criticilor şi excepţiilor formulate cu privire Ia situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă îi susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. şi să ceară părţilor să administreze toate probele pe care le consideră necesare şi utile justei soluţionări a cauzei, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, nemaifiind necesară analiza celorlalte critici formulate în recurs, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureş împotriva deciziei civile nr 79/2012 din 30 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureş împotriva deciziei civile nr. 79/2012 din 30 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1934/2013. Civil → |
|---|
