ICCJ. Decizia nr. 1934/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 1934/2013
Dosar nr. 3178/831/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Satu-Mare, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 3236/D de la 19 octombrie 2011, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.I.T. împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Prezidenţială, Penitenciarul Satu Mare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti şi Penitenciarul Jilava, cu motivarea că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor cumulative prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Prin decizia nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.I.T., reţinând că, în speţă, nu s-a adus, o atingere a dispoziţiilor art. 8 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, mandatele de aducere fiind emise tocmai pentru ci acesta să poată fi prezent la instanţe şi/sau parchete în zilele stabilite pentru soluţionarea sesizărilor, plângerilor, căilor de atac declarate de reclamant însuşi, nefiind dovedite aspecte care să conducă la concluzia că a fost supus unei torturi fizice sau psihice.
Împotriva acestei decizii, reclamantul D.I.T. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, fără a indica vreun motiv de nelegalitate.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a învederat că i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 3 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, provocându-i-se atât suferinţe fizice, cât şi morale.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. având în vedere următoarele considerente:
În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a soluţiei privind stabilirea situaţiei de fapt, administrarea şi interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, fiind reţinut expres că recursul va cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, reclamantul, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze şi să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 308 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGlI
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia l civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1933/2013. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
