ICCJ. Decizia nr. 2196/2013. Civil. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASATE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2196/2013
Dosar nr. 1700/1/2012
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Pnn decizia nr. 708 din 15 februarie 2012 Înalta Cutte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins recursurile declarate de pârâtele A.V.A.S. Bucureşti şi S.I.F.T. SA Braşov.
Cu privire Ia recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a primit o corectă dezlegare şi că instanţa de prim control judiciar a făcut o corectă interpretare şi aplicare a clauzelor contractului de cesiune ce a constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată şi a respectat întocmai îndrumările cuprinse în decizia de casare.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei S.I.F.T. SA Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel, faţă de situaţia de fapt reţinută, a stabilit că, în condiţiile în care nu a existat o cerere care să depăşească procentul de 30% nu erau îndeplinite condiţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 56/1991 care să justifice încheierea unei cesiuni pentru încă o cotă de 30% din acţiunile comerciale, că regularizarea şi cesiunea nu au fost realizate cu respectarea anexei nr. 4 şi art. 8 lit. b) din H.G. nr. 12/1997 raportat Ia art. 3 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 55/1995, că în speţa nu îşi găseşte aplicarea principiului ocrotirii bunei credinţe a subdobânditorilor, acesta fiind invocat de terţii cumpărători, singurii care aveau interes să-l invoce.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.I.F.T. SA solicitând admiterea cererii, anularea în tot sau în parte a deciziei atacate şi fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., argumentele aduse în susţinere fiind grupate în trei categorii fiecare categorie vizând o pretinsă eroare materială făcută de instanţa de recurs, astfel:
I. Dezlegarea dată de instanţa supremă referitoare la anularea în întregime a actelor subsecvente este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece:
1, Instanţa de recurs reţine în considerente că instanţele de judecată nu au fost sesizate cu o cerere referitoare Ia identificarea celor 907 acţiuni care au făcut obiectul cesiunii şi că principiul aplicării bunei credinţe nu îşi găseşte aplicare în cauză, fără a observa cel mai important element care a stat Ia baza motivării recursului pe care pârâta S.I.F.T. SA I-a promovat.
Sub acest aspect contestatoarea solicită să se constate că:
a) Instanţa de recurs nu a observat că deşi actul de cesiune iniţial are ca obiect 905 acţiuni, actele subsecvente au ca obiect un număr total de 1573 de acţiuni,
b ) Din cauza omisiunii sau confundării acestor date esenţiale ale dosarului cauzei, dezlegarea dată a dus la anularea actelor succesive în intregime şi nu numai în parte, respectiv în limita numărului de 905 acţiuni, împrejurare faţă de care se solicită admiterea contestaţiei pe acest temei şi anularea în parte a deciziei recurate iar, în rejudecarea recursului, admiterea în parte a acestuia cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii în parte a apelului şi anularea actelor subsecvente numai în limita numărului de 905 acţiuni, care au făcut obiectul cesiunii iniţiale.
II. Dezlegarea dată de instanţa supremă, referitoare la excepţia lipsei interesului şi a lipsei calităţii procesual active a reclamantei, determinată tot de lipsa interesului, este rezultatul unei greşeli materiale, argumentaţia adusă în susţinere vizând următoarele aspecte:
1. Instanţa de recurs arată în considerente că, privitor la susţinerile referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei, se constată că aceasta operează nu faţă de societatea reclamantă, ci faţă de SC I.C. SA, iar în prezent procedura nu este finalizată, concluzia fiind rezultatul unei greşeli materiale, deoarece:
a) Instanţa supremă nu a observat că lipsa interesului reclamantei (SC I. SRL) este datorat faptului că emitenta acţiunilor (SC I.C. SA), care fac obiectul actelor a căror anulare se solicită este dizolvată prin hotărâre irevocabilă şi este în procedura simplificată a falimentului, procedură care nu mai dă posibilitate de întoarcere Ia activitatea normală a unei societăţii ci, duce inevitabil Ia radierea acesteia.
b) Instanţa supremă nu a observat acest aspect deşi era esenţial dezlegării acestei probleme, mai mult chiar a confundat aceste date esenţiale, iar această greşeală materială a avut drept rezultat concluzia instanţei că recurenta S.l.F.T. SA ar fi susţinut că procedura insolvenţei priveşte reclamanta şi nu pe emitenta acţiunilor.
Se arată astfel că în urma acestei greşeli materiale, instanţa a dat o greşită dezlegare pricinii, deoarece este evident că nimeni nu are interes şi nu doreşte să achiziţioneze cu titlu oneros acţiuni la o societate dizolvată, iar lipsa interesului în speţă este datorat falimentului emitentului şi nu a reclamantului.
2. Tot legat de interes, instanţa de recurs arată în considerentele deciziei criticate că, Înalta Curte reţine şi că, pe de-o parte, recurenta S.I.F.T. SA nu a contestat existenţa interesului şi, respectiv a calităţii procesuale active a reclamantei la promovarea acţiunii şi în momentul promovării căii de atac a apelului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei în primă instanţă, iar pe de altă parte, că rejudecarea apelului s-a realizat în limitele deciziei de casare nr. 960 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sub acest aspect contestatoarea solicită instanţei să constate că această dezlegare este dată tot de rezultatul unei greşeli materialepentru următoarele motive:
a) Instanţa de recurs, nu a observat că hotărârea de dizolvare a SC I.C. SA Sibiu a devenit irevocabilă prin decizia nr. 35 din 9 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia în Dosarul nr. 493/85/2010, or, Ia termenul din 6 aprilie 2011 contestatoarea a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, determinată de lipsa interesului acesteia.
b ) Această excepţie nu putea fi invocată înainte de se naşte motivul pe care se întemeiază, lipsa interesului fiind determinată de faptul că nu numai reclamanta, ci nici o altă persoană, nu mai are interes să achiziţioneze cu titlu oneros acţiuni, la o societate care este dizolvată prin hotărâre irevocabilă.
c) O altă greşeală materială cu caracter procedural care a dus la greşita dezlegare este faptul că instanţa de recurs nu a observat că această excepţie este o excepţie absolută, peremptorie, care poate fi invocată oricând şi chiar de instanţă din oficiu.
Din acest punct de vedere contestatoarea solicită admiterea contestaţiei pe acest temei şi anularea deciziei recurate iar, în rejudecarea recursului, admiterea acestuia cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi a acţiunii formulate ca fiind lipsite de interes.
III. Dezlegarea dată de instanţa supremă, referitoare la legalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de apel pe fondul cauzei, este rezultatul unei greşeli materiale întrucât instanţa de recurs reţine că, din considerentele hotărârii apelate, rezultă că au fost avute în vedere de instanţă listele întocmite conform anexei nr. 3 la Normele metodologice, precum şi cea finală a portofoliului dintre F.P.S. şi S.I.F.T. SA, acestea constituind, de altfel, şi obiect al verificărilor efectuate de către expertul B.I., dezlegarea dată fiind tot rezultatul unei greşeli materiale pentru următoarele motive:
a) Instanţa de recurs nu a observat că ea însăşi, prin decizia de casare, a impus ca instanţa de apel să verifice conţinutul listelor care au fundamentat şi validat emiterea actului de cesiune, instanţa de apel având în vedere doar listele întocmite conform anexei nr. 3 şi cea finală, deci numai două liste.
b) Această dezlegare este dată de omisiunea materială a instanţei de recurs de a observa că listele care au fundamentat şi validat actul de cesiune nu se rezumă doar Ia cele două liste, ci la toate listele care se află la dosarul cauzei şi în care figurează SC I.C. SA în cadrul procesului de regularizare.
c) Toate aceste liste conţin date esenţiale ale dosarului cauzei, respectiv ale procesului de regularizare, date determinante în soluţionarea speţei, reieşind fără echivoc că şi în acest caz dezlegarea dată este rezultatul erorii materiale a instanţei de recurs care nu a observat că practic nu a ţinut cont de date esenţiale din propria decizie de casare,
Intimatele SC I.C. SA Sibiu şi SC B. SA Sibiu au formulat întâmpinare, în mod distinct, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considetente:
Temeiul contestaţiei este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia: hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare.
Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul şi în speţă, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
În speţă, instanţa de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs invocate de pârâta S.l.F.T. SA, sunt neîntemeiate.
Nemulţumirea contestatoarei privind modul în care a fost motivată decizia contestată, nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat care rezultă din formularea „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare (...)” analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. În contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea şi interpretarea înscrisurilor care au stat la baza determinării situaţiei de fapt şi a aplicării legii, contestatoarea a criticat decizia instanţei de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale. Întreaga argumentare duce cu evidenţă Ia concluzia că se tinde Ia reformarea soluţiei printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor despre care se afirmă că au fost înterpretatate greşit. Or, această cale de atac, contestaţia în anulare, tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Revenind la motivele contestaţiei în anulare se mai poate observa că în toate punctele dezvoltate de contestatoare s-au pus în discuţie înscrisurile, conţinutul acestora, asupra cărora instanţa de recurs a făcut o apreciere iar faptul că aceasta nu este însuşită de parte nu o îndreptăţeşte la o nouă judecată, nefiind vorba de o greşeală materială.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea S.I.F.T. SA Braşov împotriva deciziei nr. 708 din 15 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2363/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
