ICCJ. Decizia nr. 2371/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2371/2013
Dosar nr. 44724/3/2010
Şedinţa publică de la 13 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 16767 din 27 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată şi precizată de reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a constatat că reclamantul a fost revocat fără justă cauză din funcţia de administrator al pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamantului: suma de 18.355,76 RON reprezentând cota din profitul realizat de societate; suma de 150.549 RON reprezentând contravaloarea indemnizaţiei burte lunare aferente perioadei de mandat rămasă neacoperită (octombrie 2008 - martie 2012) şi suma de 617,76 RON reprezentând cota parte din profitul anual aferent perioadei de mandat rămasă neacoperită şi a respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale reclamantului.
Pentru a pronunţa soluţia menţionată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte: schimbarea acţionariatului nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de părţi în art. 16 lit. b) din contractul de administrare încheiat la data de 07 aprilie 2008; reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate în anexa nr. 1 la contractul de administrare şi criteriile de performanţă prevăzute în anexa nr. 2; în lipsa unor dovezi concrete în sensul că acţiunea sau inacţiunea personală a reclamantului, membru alături de alţi 6 administratori în Consiliul de administraţie, a generat o astfel de situaţie, creşterea valorii devizelor nerecuperate sau creşterea insuficientă a valorii investiţiilor nu poate fi imputată acestuia ca şi neîndeplinire a criteriului de performanţă; referitor la daunele interese cuvenite reclamantului s-a constatat incidenţa disp. art. 1066, 1069 C. civ. referitor la obligativitatea clauzei penale între părţi conform art. 4 alin. (5) din contractul de administrare, ca urmare a revocării fără justă cauză a reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe comerciale, pârâta, în termenul legal prev. de disp. art. 284 alin. (1) C. proc. civ., a declarat apel pentru soluţionarea căruia la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 10 ianuarie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 44724/3/2010.
Prin decizia civilă nr. 178 din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC R. SA ca nefondat. A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.478 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul de avocat).
Pnetru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, referitor la încălcarea principiului nemijlocirii şi al aflării adevărului, că instanţa de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greşeli în privinţa aflării adevărului în cauză şi că a cercetat direct şi nemijlocit toate elementele care interesau dezlegarea pricinii, între împrejurările de fapt ale cauzei stabilite de instanţă şi realitate existând o deplină concordanţă.
Curtea a considerat că deşi conform disp. art. 1553 C. civ., administratorii pot fi revocaţi ad mutum la libera apreciere şi dorinţă a mandantului, totuşi în cazul societăţilor comerciale unde mandatul încredinţat pentru tratarea unor afaceri comerciale este cu titlu oneros, pentru asigurarea unei anumite continuităţi şi securităţi a raporturilor juridice, revocarea intempestivă a mandatului nu poate fi lăsată fără sancţiuni pecuniare, o justă reparaţie impunându-se cu necesitate. În acest sesns sunt disp. art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 care consfinţesc principiul libertăţii de revocare a administratorilor, care presupune pe de o parte, dreptul adunării generale a acţionarilor revocaţi de daune interese în ipoteza în care revocarea a fost făcută fără justă cauză.
Din probele administrate în cauză, Curtea a reţinut faptul că, din fostul Consiliu de administraţie, compus din 7 administratori, cinci, printre care şi intimatul-reclamant, au fost revocaţi, astfel cum rezultă din procesul-verbal a A.G.O.A. din 17 septembrie 2008, fără însă a se consemna motivele care au determinat adoptarea deciziei de revocare.
Pe parcursul judecării cauzei, apelanta-pârâtă a încercat să justifice decizia de revocare a intimatului-reclamant din funcţia de administrator pentru neîndeplinirea criteriilor de performanţă şi pentru faptul că, în urma modificării acţionariatului la data de 28 iulie 2008, şi prin preluarea de către Camera de Comerţ şi Industrie a României a acţiunilor C.C.I.B., hotărârea A.G.O.A. din 17 septembrie 2008 a modificat actul constitutiv al SC R. SA în sensul înlocuirii disp. art. 22.2 alin. (1) referitoare la procedura de numire a administratorilor în raport de procentul de acţiuni deţinute cu dispoziţiile potrivit cărora administratorii urmau să fie aleşi de către Adunarea Generală, eliminându-se astfel prevederea referitoare la obligativitatea desemnării unui administrator independent.
Curtea a considerat că prin schimbarea structurii acţionariatului prin formula preluării acţiunilor Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, care a devenit acţionar majoritar cu 70,1118% din acţiuni, revocarea intimatului-reclamant din funcţia de administrator nu poate fi apreciată drept o justă cauză de revocare.
Curtea a considerat că atâta vreme cât între părţi a existat un contract de administrare valabil încheiat şi obligatoriu potrivit disp. art. 969 C. civ., revocarea administratorului se putea face numai în ipotezele prevăzute limitativ de dispoziţiile contractuale, respectiv de art. 16 lit. b), respectiv numai în următoarele situaţii: neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, nerespectarea hotărârilor Adunării Generale, nerespectarea legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale.
Schimbarea acţionariatului nu se regăseşte printre cazurile anume prevăzute de părţi care să justifice revocarea administratorului, această schimbare neavând drept consecinţă înlăturarea obligaţiilor societăţii ca persoană juridică distinctă din punct de vedere juridic de persoanele care compun acţionariatul, astfel cum susţine eronat apelanta, societatea rămânând în continuare să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual în convenţiile pe care le-a încheiat în calitate de persoană juridică distinctă.
Pentru aceste motive, Curtea a considerat, ca şi instanţa de fond, că revocarea intimatului reclamant din funcţia de administrator s-a făcut fără justă cauză.
Curtea a considerat că balanţa de verificări pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 la care apelanta-pârâtă face trimitere priveşte o perioadă, septembrie 2008 - 31 decembrie 2008, în care intimatul-reclamant îşi pierduse prin revocare calitatea de administrator, iar acţionarul majoritar Camera de Comerţ şi Industrie a României prin notificarea făcută Consiliului de administraţie a solicitat sistarea oricărei lucrări de construcţie a celor două pavilioane, pe terenul proprietatea sa, astfel încât gestionarea ineficientă a respectivului contract de antrepriză nu poate fi imputabilă intimatului-reclamant.
Referitor la neîndeplinirea criteriilor de performanţă, Curtea a respins această susţinere ca nefondată, în raport de înscrisurile existente la dosar din care rezultă că la momentul lunii septembrie 2008 (imediat după revocarea celor 5 administratori) profitul net al societăţii era mai mare decât cel preconizat, deşi indicatorii de performanţă erau prevăzuţi pentru un an întreg şi nu pentru 9 luni.
Referitor la creşterea valorii debitelor nerecuperate, Curtea a considerat că în lipsa unor dovezi concludente care să vizeze strict acţiunea sau inacţiunea personală a intimatului-reclamant în recuperarea acestora, respectiva creştere nu poate fi imputată intimatului-reclamant.
Referitor la neîndeplinirea obligaţiei referitoare la ţinerea corectă a registrelor societăţii, Curtea a constatat că această susţinere a rămas doar la stadiul de simplă informaţie, nedovedită (art. 1169 C. civ.).
Referitor la toate aceste susţineri care vizau neîndeplinirea criteriilor de performanţă, Curtea a mai reţinut şi faptul că acestea trebuiesc analizate în raport de disp. art. 11 din contractul de administrare potrivit cărora aprecierea activităţii administratorului se face prin raportare la gradul global de îndeplinire a criteriilor de performanţă, atâta vreme cât din probele administrate nu rezultă sarcinile exclusive care au fost atribuite intimatului-reclamant şi care nu au fost îndeplinite.
Referitor la daunele interese cuvenite intimatului-reclamant, Curtea a considerat că instanţa de fond în mod corect făcând aplicarea disp. art. 1371 alin (4) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1066, art. 169 şi art. 969 C. civ., precum şi pe cele ale art. 4 alin. (5) din contractul de administrare a obligat apelanta-pârâtă la plata unor despăgubiri astfel cum acestea au fost determinate anticipat prin clauza penală prev. la art. 4 alin. (5) din contract, în cazul unei revocări fără justă cauză, respectiv contravaloarea indemnizaţiei lunare brute aferente perioadei de mandat rămase neacoperite şi a cotei părţi din profitul anual la care intimatul-reclamant ar fi avut dreptul în cazul menţinerii mandatului, în cuantumul şi cu precizările făcute de instanţa de fond în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA invocând motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă, respingerii acţiunii formulate de reclamant ca nefondată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Prin înscrisurile depuse la dosar şi prin interogatoriul depus, recurenta a arătat că revocarea administratorului A.N. a fost făcută cu justă cauză, ţinând cont de schimbarea structurii acţionariatului. Conform art. 1371 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt nominalizaţi de către acţionari, ori la data de 17 septembrie 2008 intimatul nu a mai fost nominalizat de către acţionari pentru funcţia de administrator. Astfel, pretenţiile privind plata cu titlu de daune interese a sumei reprezentând indemnizaţia din contractul de management care i se cuvenea până la încetarea acestuia, cât şi cota parte din profit pentru perioada 2008-2012 sunt nefondate.
- În mod greşit instanţa de apel a acordat intimatului suma de 18.502, 69 RON reprezentând cota de 0,5% din profitul anual calculat până la 30 septembrie 2008 întrucât această cotă a fost aplicată în mod abuziv la situaţia financiară a anului 2009, în condiţiile în care situaţia financiară pe anul 2010 a fost în scădere, iar în 2011 societatea nu a înregistrat profit.
- Neîndeplinirea criteriului de performanţă prev. la pct. 6 din anexa nr. 2 la contractul de management a fost dovedit cu acte contabile, societatea având în septembrie 2008 debite nerecuperate în valoare de 883.007,96 RON faţă de 652.143,42 RON, cât erau la începutul aceluiaşi an.
- Administratorul nu a asigurat volumul de investiţii pentru care s-a obligat, de la 5.582.095 RON la 126.900.000 RON conform anexei nr. 1 pct. 4 din contract, fapt dovedit cu balanţa analitică depusă în dosarul cauzei.
- Angajarea SC R. SA în raporturi financiare prejudiciabile prin încheierea unui contract în valoare de peste 36.000.000 euro în condiţii defavorabile. Obiectul acestuia îl reprezenta realizarea a 2 pavilioane expoziţionale la valoarea de 32.117.226 euro + TVA. Anterior semnării contractului în şedinţa Consiliului de administraţie din 07 iulie 2008 s-a aprobat majorarea valorii contractului prin act adiţional cu peste 4.000.000 RON.
- Modul defectuos al executării lucrărilor şi plata sumei de 8.611.822,94 euro cu titlu de avans direct în contul antreprenorului fără nici un control din partea SC R. SA asupra tragerilor din cont, reprezintă o culpă în activitatea administratorului A.N. faţă de obiectul contractului de mandat.
- La data la care s-a încheiat contractul de cesiune al acţiunilor prin care Camera de Comerţ şi Industrie a României devine acţionar majoritar s-a constatat că registrele nu se reăgseau sau erau necorespunzător întocmite. Această obligaţie era în sarcina administratorului.
- Din probatoriul administrat, A.N. nu a făcut dovada aportului său la rezultatele financiare obţinute de societate aşa cum dispune art. 4 alin. (2) din contractul de administrate.
Intimatul A.N. a formulat întâmpinare invocaând excepţia nulităţii recursului în conformitate cu prev. art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Faţă de disp. art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de reclamant, raportat la disp. art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea de recurs cuprinde motivul de nelegalitate pe care se sprijină recursul, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dezvoltarea lui, ceea ce atrage respingerea excepţiei nulităţii recursului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect clauzele contractului de administrare în raport cu dispoziţiile legale incidente cauzei, respectiv disp. art. 1553 C. civ., art. 1371 din Legea nr. 31/1990, art. 1169, art. 1066 şi art. 1069 C. civ., nu a trecut peste voinţa clar exprimată a părţilor şi nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., reţinând corect că modificarea actului constitutiv şi schimbarea acţionariatului nu se regăsesc printre ipotezele prev. de art. 16 lit. b) care să justifice revocarea administratorului, această schimbare neavând drept consecinţă înlăturarea obligaţiilor societăţii ca persoană juridică distinctă din punct de vedere juridic de persoanele care compun acţionariatul, societatea rămânând în continuare să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual în convenţiile pe care le-a încheiat în calitate de persoană juridică distinctă şi această împrejurare nu poate constitui prin ea însăşi o justă cauză. Revocarea fără justă cauză dă naştere la antrenarea răspunderii din partea societăţii. Clauza menţionată în art. 4 din contractul de administrare are un conţinut clar şi precis, fiind aplicată ad litteram de instanţele devolutive.
Făcând aplicarea şi interpretarea prev. art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1066, art. 969 C. civ. şi art. 4 alin. (5) din contractul de administrare, în mod corect a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor, astfel cum au fost determinate anticipat în cazul unei revocări fără justă cauză, în cuantumul stabilit.
Prin criticile ce privesc pretinsa neîndeplinire a obiectivelor şi a criteriilor de performanţă asumate prin contractul de administrare (debite nerecuperate, neasigurarea volumului de invenţii, angajarea pârâtei în raporturi financiare prejudiciabile, inexistenţa registrelor obligatorii), aportul personal al reclamantului şi rezultatele financiare, recurenta reiterază în cadrul recursului apărările formulate la fond şi la apel, probele administrate, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate fi valaorificată în recurs, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate.
Făcând aplicarea prev. art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata chetuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către intimatul-reclamant A.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 178 din 09 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către intimatul-reclamant A.N.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2366/2013. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2840/2013. Civil → |
|---|
