ICCJ. Decizia nr. 2263/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2263/2013
Dosar nr. 182/45/2013
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, contestatoarea SC M. SA a solicitat în contradictoriu cu intimata SC R.A.B. SRL şi întervenientul în nume ptopriu SC A. SA:
- constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din data de 3 aprilie 2008 autentificat din 3 aprilie 2008 Ia Biroul Notarial Public C.G.F. şi a actelor adiţionale Ia acest contract;
- anularea tuturor formelor de executare începute împotriva reclamantei în cadrul dosarului de executare silită înregistrat la B iroul Executorului Judecătoresc A.C., despre care intimata face referire în cuprinsul cererii de admitere creanţă înregistrată la Dosarul nr. 9993/99/2011 al Tribunalului Iaşi şi, urmare a admiterii primului capăt de cerere, întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de asociere în participaţiune.
Prin sentinţa nr. 5221 din 7 martie 2012 Judecătoria Iaşi hotărăşte:
„Disjunge şi declină în favoarea Tribunalului laşi capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F.
Dispune suspendarea contestaţiei Ia executare potrivit art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 36 din Legea nr. 85/2008 până Ia soluţionarea dosarului de faliment.”
Judecătoria Iaşi a reţinut, referitor la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune, că acest contract are ca obiect prospectarea şi ofertarea pieţii imobiliare în scopul vânzării suprafeţei de 133.542 mp teren situat în laşi, str. B., Ia un preţ de minimum 200 euro/m2 potrivit art. 4, valoarea minimă a contractului fiind de 26.708.400 euro.
Pârâta SC R.A.B. SRL a formulat în Dosarul nr. 9993/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului laşi, Judecător Sindic cerere de admite a creanţei pentru suma de 107.452.880 RON (88.665,548 RON creanţă plus TVA).
Valoarea contractului depăşeşte suma de 500.000 RON până la care judecătoria este competenţă să judece.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei s-a constatat că este întemeiată şi în temeiul art. 158 alin. (3) şi art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. s-a disjuns şi declinat în favoarea Tribunalului laşi capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune.
Capătul de cerere privind judecarea contestaţiei Ia executare a fost suspendat potrivit art. 243 (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 36 din Legea nr. 85/2006 până Ia soluţionarea dosarului de faliment (conform cererii de admitere creanţă).
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul laşi, prin sentinţa civilă 288/CA din 13 februarie 2013, hotărăşte:
„Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea SC M. SA în contradictoriu cu intimata SC R.A.B. SRL şi intervenienta SC A. SA în favoarea Judecătoriei laşi.
Constata ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria laşi şi Tribunalul laşi.
Înaintează cauza Curţii de Apel laşi în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.”
Tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F., titlu executoriu, pe calea contestaţiei Ia executare, fiind indicat ca temei de drept al acţiunii art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare şi, deşi nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestaţia la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia Ia titlu.
Din coroborarea art. 400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că instanţa de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că în ceea ce priveşte competenţa soluţionării contestaţiei la executare propriu-zisă, aceasta aparţine întotdeauna judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă.
Atunci când se cere lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de Ia un organ cu activitate jurisdicţională art. 400 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. face trimitere la instanţa de executare.
Cum această instanţă este întotdeauna judecătoria, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., s-a statuat că aceasta este competentă să judece în primă instanţă contestaţia Ia titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicţie, inclusiv în materie comercială.
Pentru aceste considerente s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei Ia executare în favoarea Judecătoriei laşi şi a fost înaintată cauza Curţii de Apel Iaşi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 8/2013 din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost stabilită competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.C.F. în favoarea Judecătoriei laşi.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Contractul de asociere în participaţiune a fost investit cu formulă executorie prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei laşi.
Contestatoarea a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări pe fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Faţă de dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. şi decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie, competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei ce vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de Ia un organ de jurisdicţie, cum este cazul contractului de asociere în participaţiune din 2008, revine judecătoriei.
În consecinţă, curtea constată că Judecătoria laşi este competentă să soluţioneze capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din 2008 autentificat Ia Biroul Notarial Public C.C.F., criteriul valoric neaplicându-se în cauză, având în vedere că acest contract a fost investit cu formulă executorie, iar constatarea nulităţii actului juridic este un incident ivit în cadrul contestaţiei la executare.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarai recurs pârâta SC R.A.B. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive de nelegalitate, recurenta a arătat că instanţei care a pronunţat regulatorul de competenţă a recalificat obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, se susţine că s-a formulat contestaţie Ia executarea silită şi de asemenea s-a formulat şi capătul accesoriu împotriva titlului executoriu, reprezentat de contractul de asociere în participaţiune. Arată că temeiul acţiunii este reprezentat de art. 399 C. proc. civ.
Decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este incidenţă în speţă, cauza trebuia să fie trimisă la Dosarul nr. 29791/245/2011/a1 al Judecătoriei Iaşi.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea spre judecare a capătului de contestaţie care vizează apărări împotriva titlului executoriu la dosarul Judecătoriei laşi, de unde a fost disjuns nelegal.
Recursul este nefondat.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte constată că deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate pot fi subsumate numai motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a legii.
Din acest punct de vedere este de observat petitul cererii de chemare în judecată, care a constat în formularea pe calea contestaţiei la executare a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de asociere în participaţiune, care a fost investit cu formulă executorie prin încheierea din data de 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Iaşi.
Confuzia reclamantei vizează faptul că prima instanţă investită cu soluţionarea cererii, Judecătoria Iaşi a distins între două capete de cerere, respectiv unul privind constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere şi altul privind contestarea actelor de executare silită şi a dispus disjungerea acestora, însă această sentinţă se supune dispoziţiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Soluţia pronunţată de Judecătoria Iaşi nu a rămas irevocabilă, Tribunalul Iaşi investit prin declinarea de competenţă şi-a verificat propria competenţă de soluţionare a cauzei, constatând competenţa Judecătoriei Iaşi în soluţionarea cauzei.
Hotărârea prin care a fost soluţionat irevocabil conflictul negativ de competenţă, se impune cu forţa lucrului judecat, astfel încât Înalta Curte urmează a verifica numai temeiurile de drept care au stat la baza regulatorului de competenţă.
Astfel, în mod corect a constatat Curtea de Apel laşi că reclamanta a investit instanţa de judecată cu o contestaţie Ia executare, prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu sus menţionat, formulată în temeiul art. 399 alin. (3) C. proc. civ.
În consecinţă, corect a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor deciziei nr. 15/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în sensul că în temeiul dispoziţiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a contestaţiei ce vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, revine judecătoriei.
În raport de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 311 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.A.B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 8/2013 din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2013. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2265/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
