ICCJ. Decizia nr. 2230/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2230/2013
Dosar nr. 15247/231/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 15376 din 29 iulie 2010 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC O.M.V.P. SA, au fost anulate în parte procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din 13 iulie 2009 şi 21 iulie 2009 pentru suma de 1.435 RON reprezentând onorariu avocat în dosarele de executare şi procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din 13 iulie 2009 şi 21 iulie 2009 pentru suma de 1.150 RON reprezentând onorariu avocat în dosarele de executare.
De asemenea, a fost anulată în parte executarea silită pentru suma de 1.746 RON în dosarele de executare şi pentru suma de 1.461 RON în dosarele de executare din 2009. Au fost obligaţi intimaţii B.P., T.N., B.M., I.O.F., J.V., M.G., M.I., R.I., A.I., S.V., G.G., B.D., C.M., C.M.A., C.M.B., G.C.V., M.N.E., M.M., N.V., R.I.A., V.G., A.M., U.L.S., S.D., S.M., P.M., P.G.S., J.C., I.D., I.M., la restituirea către contestatoarea SC O.M.V.P. SA, fiecare în parte, a sumei de 1.746 RON ce a făcut obiectul executării silite în dosarele de executare din 2009 şi intimaţii S.C., P.G., M.I., L.D., G.C., G.G.A., D.C., C.N.T., C.T., C.G., la restituirea de către fiecare în parte a sumei de 1.461 RON ce a făcut obiectul executării silite în dosarele de executare din 2009.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat şi a fost obligată contestatoarea la plata onorariului expertului S.A. în cuantum de 700 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC O.M.V.P. SA, solicitând modificarea în parte a sentinţei civile în sensul admiterii în tot a contestaţiei la executare împotriva procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare din 2009 a Biroului Executorului Judecătoresc B.C. şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul contestat, a adresei de înfiinţare a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare şi a raportului de expertiză şi a restabilirii situaţiei anterioare executării prin restituirea sumelor executate potrivit art. 4042 C. proc. civ., precum şi a obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva aceleaşi sentinţe civile nr. 15376 din 29 iulie 2010 au declarat recurs şi intimaţii.
Prin decizia civila nr. 2442/R din 19 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis recursul declarat de contestatoare şi de intimaţi, a fost casată sentinţa civilă nr. 15376 din 29 iulie 2010 şi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Focşani, instanţa de recurs reţinând, în esenţă, că în speţă, instanţa de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este Judecătoria Focşani care a încuviinţat executarea silită şi care a verificat cererea prin raportare la art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. şi la art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel învestită Judecătoria Focşani, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1461 din 27 martie 2013 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de contestatoarea SC O.M.V.P. SA, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, că una dintre excepţiile de la această regulă instituită de art. 373 C. proc. civ. este prevăzută în materia executării silite prin poprire, caz în care dispoziţiile legale speciale prevăd că poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către executorul judecătoresc de la „domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”, că din dispoziţiile legale amintite rezultă că instanţa de executare în materia popririi este instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului sau domiciliul ori sediul terţului poprit, toate acestea fiind în circumscripţia teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Înalta Curte, legal învestită cu pronunţarea regulatorului de competenţă constată că Judecătoria Focşani, secţia civilă, este competentă teritorial în soluţionarea cauzei pentru motivele ce se vor arăta.
Asupra instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza a statuat, prin hotărâre irevocabilă, Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de recurs, prin decizia nr. 2442/R din 19 septembrie 2011.
Aşadar aspectul privind competenţa teritorială a intrat astfel în puterea lucrului judecat, orice altă analiză a acesteia ducând la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit a art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşa fiind, în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Focşani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2013. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2241/2013. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
