ICCJ. Decizia nr. 2325/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2325/2013
Dosar nr. 48881/3/2011
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, la data de 20 iunie 2011 sub nr. 48881/3/2011 reclamanta SC V.P. SRL a chemat în judecată pârâta SC D.B. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 515.862,35 RON, respectiv 112.880,55 RON reprezentând contravaloarea facturii emise la 19 iunie 2009, pentru serviciile prestate conform contractului de lucrări de vitrare din 13 februarie 2009 şi 402.981,80 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate începând cu data de 1 iulie 2009 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 706 din 19 ianuarie 2012, pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis excepţia de netimbrare şi a anulat cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.B. SRL, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la termenul de judecată din 17 noiembrie 2011 reclamanta a depus o copie a chitanţei din 17 noiembrie 2011, ce atestă o plată a sumei de 9.270 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Deşi s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar originalul chitanţei ce atestă plata taxei judiciare de timbru până la termenul din 19 ianuarie 2012, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziţii, ci a depus tot o copie a acestei chitanţe, Tribunalul apreciind că reclamanta nu a făcut dovada plăţii taxei judiciare de timbru, în lipsa oricărei menţiuni din cuprinsul chitanţei referitoare la dosarul pentru care a fost achitată taxa şi în lipsa originalului chitanţei existând posibilitatea ca taxa de timbru să fie folosită în oricare alt dosar în care reclamanta are calitatea de parte şi are obligaţia de achitare a unei taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC V.P. SRL criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod legal prima instanţă a admis excepţia de netimbrare, faţă de faptul că nedepunerea în original de către reclamantă a dovezii de plată a taxei judiciare de timbru echivalează cu neîndeplinirea obligaţiei de timbrare, existând posibilitatea ca partea să efectueze oricâte fotocopii de pe originalul dovezii pe care să le utilizeze în tot atâtea cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât chitanţa din 17 noiembrie 2011 nu cuprinde nici un fel de menţiune cu privire la dosarul pentru care s-a achitat taxa de timbru, existând posibilitatea, astfel cum s-a arătat mai sus şi cum a reţinut de altfel şi prima instanţă, ca originalul acestei taxe să fi fost depus şi anulat în alt aosar.
Totodată instanţa de apel a reţinut că faptul că originalul taxei de timbru a fost pierdut este în exclusivitate în responsabilitatea apelantei reclamante şi nu reprezintă un motiv pentru acceptarea fotocopiei ca şi dovadă de îndeplinire a obligaţiei de timbrare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC V.P. SRL invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs reclamanta a reiterat istoricul litigiului şi a arătat că instanţa de apel a înlăturat toate apărările acesteia şi a dat eficienţă numai susţinerilor pârâtei.
Astfel, recurenta a învederat că instanţa de apel a apreciat ca nerelevante o serie de aspecte, respectiv cuantumul taxei de timbru care este identic cu cel solicitat în cauză, achitarea acesteia în ziua primului termen de judecată stabilit în speţă, depunerea unei declaraţii pe proprie răspundere a administratorului acesteia conform căreia respectiva taxa de timbru nu a fost folosită şi nici nu va fi folosită într-un alt dosar precum şi faptul că nu s-a depus o simplă fotocopie ci un duplicat al chitanţei eliberat de organul care a încasat suma reprezentând taxa judiciară de timbru.
Totodată, la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 recurenta a depus originalul dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 9.270 RON, aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv chitanţa din 17 noiembrie 2011.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. „în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”
În accepţiunea textului de lege mai sus evocat, înscrisuri noi în recurs sunt toate actele scrise, emanate de la părţile în proces sau de la un terţ.
Pot conduce însă la casarea hotărârii atacate numai acele înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de fond, ar fi putut determina o altă soluţie.
În speţă, recurenta a depus la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 originalul dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 9.270 RON, aferentă fondului, respectiv chitanţa din 17 noiembrie 2011, făcând astfel dovada timbrării cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că înscrisurile noi pot fi depuse în tot cursul judecăţii recursului, că instanţa de recurs nu poate refuza discutarea acestora pe considerentul că nu au fost înfăţişate înaintea instanţelor de fond din culpa părţii, că actul depus de recurentă ar fi înrâurit soluţia cauzei şi că prima instanţă şi instanţa de apel nu au cercetat fondul, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 312 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ. să admită recursul şi să caseze decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi sentinţa nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială şi să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC V.P. SRL Bucureşti prin administrator judiciar Casa de insolvenţă S. IPURL.
Casează decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi sentinţa nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2342/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
