ICCJ. Decizia nr. 2344/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2344/2013
Dosar nr. 2700/1/2013
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petitul înregistrat la data de 24 ianuarie 2013, petenta SC C.D. SRL, a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 117.815,32 RON depusă în Dosarul nr. 1528/46/2011, în contradictoriu cu SC P. SA Râmnicu-Vâlcea.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a amânat judecarea cauzei la data de 6 martie 201 pentru constituirea legală a completului de judecată şi pentru lipsă de apărare la cererea intimatei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că restituirea cauţiunii priveşte recipisa depusă în Dosarul nr. 4797/90/2010, care este dosar de apel.
Prin încheierea din data de 6 martie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de restituire a cauţiunii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că există autoritate de lucru judecat privind restituirea cauţiunii, în sumă de 117.815,32 RON, în raport de pronunţarea Curţii de Apel Piteşti din data de 18 aprilie 2012, în Dosarul nr. 1528/46/2011, când a fost respinsă cererea de restituire a acestei cauţiuni, formulată de aceeaşi petenta, reţinându-se că a operat un transfer al cauţiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, format pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie în Dosarul nr. 4797/90/2010, în care s-a soluţionat cererea de suspendare şi acest transfer este susţinut de dispoziţiile art. 403 alin. (4) teza ultimă C. proc. civ.
S-a mai reţinut că la acel moment, în Dosarul nr. 1528/46/2011 nu mai există depusă cauţiune care sa poată face obiectul unei cereri de restituire întemeiată pe dispoziţiile art. 723 alin. (3) C. proc. civ. şi întrucât până în acest moment nu au intervenit elemente noi faţă de pronunţarea sus-citată, exista autoritate de lucru judecat.
Împotriva încheierilor Curţii de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din data de 20 februarie 2013 şi 6 martie 2013 a formulat recurs petenta SC C.D. SRL Bucureşti invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a arătat că încheierile atacate conţin motivări contradictorii, învederând că, în mod contradictoriu, motivul de respingere a cererii de restituire a cauţiunii este şi reţinerea instanţei conform căreia judecata acestei cereri trebuie să se facă într-un complet de apel, iar nu de completul iniţial investit de petenta.
Recurenta învederează că rolul activ al instanţei trebuia exercitat atât cu ocazia cercetării legalei compuneri a completului investit iniţial cât şi cu ocazia judecăţii în completul de apel.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică considerarea încheierii pronunţată la 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 1528/46/2011 ca având autoritate de lucru judecat.
Astfel, recurenta arată, în esenţă, că hotărârea instanţei cu privire la acest aspect este eronată atâta timp cât singurul element luat în considerare în legătură cu autoritatea de lucru judecat este faptul că cauţiunea nu se află în Dosarul nr. 1528/46/2011. Or, în cauză, cererea de restituire a cauţiunii nu s-a formulat în dosarul mai sus menţionat ci în Dosarul nr. 4797/90/2010, unde instanţa admite că se află constituită cauţiunea.
Cu privire la recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii de recurs, în considerarea următoarelor:
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ.
În speţă, din obsevarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în susţinerea recursului nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ. Pretinsa contradicţie dintre raţionamentul pentru care prin încheierea din data de 20 februarie s-a dispus formarea unui complet de apel şi soluţia dată prin încheierea din data de 6 martie 2013 nu poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., textul legal regementând situaţia în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Totodată, criticile dezvoltate de recurentă nu se încadrează nici în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat.
Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, şi nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta în concret legea încălcată, nu este suficientă, lipsa acestora fiind sancţionată de lege cu nulitatea cererii.
Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate şi nici în restul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale mai sus evocate şi pe cale de consecinţă a constata nulitatea cererii de recurs formulate împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din data de 6 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Din dezvoltarea criticilor recurentei, rezultă că acestea se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul urmează a fi analizat numai din perspectiva acestui text de lege.
Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuţie greşita aplicare de către instanţă a principiului autorităţii lucrului judecat.
Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art. 166 C. proc. civ., excepţia puterii de lucru judecat poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
În speţă, din examinarea încheierii Curţii de Apel Piteşti din data de 18 aprilie 2012 rezultă că cererea de restituire a cauţiunii a fost respinsă reţinându-se că a operat un transfer al cauţiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, în Dosarul nr. 4797/90/2010, format pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie, în timp ce în prezenta cauză, situaţia de fapt s-a schimbat, învederându-se faptul că cererea de suspendare provizorie formulată în Dosarul nr. 4797/90/2010 a fost respinsă prin încheierea din data de 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Totodată, întrucât cererea de rstituire a cauţiunii reprezintă o cerere necontencioasă, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 337 C. proc. civ. conform cărora încheierile date în soluţionarea acestor cereri nu au puterea lucrului judecat.
Prin urmare, încheierea din data de 18 aprilie 2012, în raport de care s-a stabilit autoritatea de lucru judecat prin încheierea atacată, a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în cadrul unei proceduri necontencioase, fiind astfel lipsită de păuterea lucrului judecat.
Din aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta SC C.D. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 6 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, să caseze încheierea atacată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta SC C.D. SRL Bucureşti împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1528/46/2011.
Admite recursul declarat de recurenta SC C.D. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 6 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4797/90/2010 pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2343/2013. Civil. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2348/2013. Civil → |
|---|
