ICCJ. Decizia nr. 2342/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2342/2013
Dosar nr. 5231/2/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 3231/2/2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28 iunie 2012, contestatoarea SC A.S. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S., a solicitat anularea ordinului de poprire din 12 iunie 2012 şi a formelor de executare întocmite de intimata A.D.S., precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării, raportat la dispoziţiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, precum şi excepţia de prematuritate a acţiunii pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998.
La termenul din 22 august 2012, Curtea a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite. În acest context, soluţionându-se cu prioritate o excepţie de procedură ce prima, întrucât viza legala sesizare a instanţei, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a rămas fără obiect.
Excepţia de prematuritate a contestaţiei la executare a fost calificată de Curte la termenul din 22 august 2012 drept excepţie de inadmisibilitaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 22 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia şi a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, aprobată şi modificată prin Legea nr. 368/2005, prevede că dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998 îi sunt aplicabile şi A.D.S. în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, iar conform art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Or, în speţă, nu s-a dovedit în cauză că o atare obligaţie ar fi fost îndeplinită faţă de A.D.S. şi nici că despre procesul de faţă A.D.S. ar fi avut cunoştinţă anterior sesizării instanţei, sancţiunea prevăzută de articolul sus-citat fiind inadmisibilitatea cererii, aceasta reieşind din prevederile potrivit cu care „judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC A.S. SA invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 46 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 51/1998.
Recurenta a învederat că excepţia prematurităţii calificată de instanţă drept excepţie de inadmisibilitate, este nefondată, deoarece prin dispoziţiile legale invocate legiuitorul nu a instituit o procedură prealabilă, sesizării instanţei, cu consecinţa inadmisibilităţii cererii în situaţia neparcurgerii acestei proceduri.
Totodată recurenta a invocat prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 308/2008 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor nr. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii, „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.”
Prin acest text de lege se instituie o procedură specială de soluţionare a litigiilor vizând creanţele neperformante preluate de A.V.A.S., procedură ce se aplică oricărei cereri introductive, indiferent de natura acesteia.
Legiuitorul reglementează însă şi o excepţie de la regula aplicării acestei proceduri, exceptare ce priveşte cererile formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.
În speţă, SC A.S. SA a formulat contestaţie la executare solicitând anularea ordinului de poprire din 12 iunie 2012 şi a formelor de executare întocmite de A.D.S.
Prin Decizia nr. 308/2008 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 Curtea Constituţională stipulează următoarele: „în plus, analizând criticile autorului excepţiei, Curtea constată că, potrivit art. 46 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 51/1998, prevederile referitoare la obligaţia comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, şi anume C. proc. civ. Or, această dispoziţie anihilează critica de neconstituţionalitate, conform căreia, în cazul contestaţiei la executare, condiţiile impuse de lege au semnificaţia drastică a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestă actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Astfel, în condiţiile în care contestaţia la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice executării silite, prin care se declanşează controlul instanţei cu privire la actele de urmărire silită, comunicarea acesteia intimatului, potrivit dispoziţiilor de lege susmenţionate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu este necesară înainte de depunerea în instanţă.
De altfel, Curtea reţine că exceptarea, prevăzută de teza a II-a a textului de lege criticat, de la regula comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă, reglementată în teza I, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecăţii sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a principiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.”
Prin urmare, în mod greşit Curtea de Apel a reţinut că art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, aprobată şi modificată prin Legea nr. 368/2005, prevede că dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998 îi sunt aplicabile şi A.D.S. în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, iar conform art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să admită recursul, să caseze încheierea atacată şi să dispună trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta SC A.S. SA Bacău împotriva sentinţei civile nr. 90 din 22 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2325/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2343/2013. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
