ICCJ. Decizia nr. 2494/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2494/2013
Dosar nr. 7838/1/2012
Şedinţa publică din 24 aprilie 2013
Prin Decizia civilă nr. 6786 din 6 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 48A din 6 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând, în esenţă, că instanţele de fond au apreciat corect că nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, întrucât acestea nu pot fi aplicate imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004. De asemenea, criticile referitoare la aspectele de fapt ale cauzei, după abrogarea prevederilor pct. II al art. 304 C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
S-a mai reţinut că susţinerea recurentei privind faptul că suma stabilită cu titlu de despăgubiri în cuantum de 54.345,32 RON nu a fost încasată întrucât expropriatorul nu a comunicat originalul recipisei de consemnare nu este o critică de nelegalitate care să poată fi încadrată în pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., iar motivul de recurs încadrat de recurentă în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, deoarece nu a fost dezvoltată nici o critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta B.G., în temeiul art. 322 pct. 2 şi 4 C. proc. civ., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind exproprierea terenului rămas la care nu mai are acces, iar expertul F.R. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu întrucât a efectuat măsurătorile în sistem stereografic.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
Prin urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus o condiţie imperativă şi anume, ca această instanţă să fi evocat fondul.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.
Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire şi împotriva deciziilor pronunţate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, fără a se putea reţine faptul că instanţa de recurs a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului cauzei, fiind analizate doar motivele de casare invocate prin cererea de recurs şi menţinându-se decizia atacată.
Pentru argumentele expuse, cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. împotriva Deciziei nr. 6786 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 207/122/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2517/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
