ICCJ. Decizia nr. 253/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 253/2013
Dosar nr. 3181/100/2012
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin decizia nr. 729/ R din 10 noiembrie 2011 Tribunalului Maramureş a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul - reclamant Ţ.V., domiciliat în Sighetu Marmaţiei, str. Eroilor, judeţul Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 1428 din 30 mai 2011 pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că reclamantul - recurent nu a dovedit interesul legitim şi personal de a anula titlul de proprietate al pârâtului pentru suprafaţa de 737 mp teren arabil identificat iniţial în C.F. Sighet, căci, după cum el însuşi a arătat atât în cererea iniţială, cât şi în cererea de recurs, anterior stabilirii dreptului de proprietate în favoarea intimatului P.V. în baza legii fondului funciar, acest teren a constituit proprietatea Statului Român.
În aceste condiţii, chiar dacă s-ar admite cererea de anulare a titlului de proprietate, terenul ar reveni în rezerva comisiei locale de fond funciar pentru a fi atribuit, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar al cărei obiect îl constituie, iar reclamantul nu ar obţine nici un folos practic atâta timp cât el însuşi nu este îndreptăţit la o asemenea reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra acelui teren.
Chiar dacă terenul identificat în C.F. Sighet ar fi fost adus în CAP de părinţii reclamantului care, potrivit susţinerii acestuia, l-au folosit încă din anul 1957, tot nu este justificat interesul de a anula parţial titlul intimatului pentru că, aşa cum a arătat şi prima instanţă, fiind renunţător la moştenirea părinţilor săi (certificatele de moştenitor din 13 octombrie 1982, din 09 iulie 1986, filele 57,58), reclamantul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Atâta timp cât reţine că reclamantul - recurent nu şi-a justificat legitimarea procesuală activă strict legată de invocarea unui interes legitim şi personal în anularea titlului de proprietate al intimatului, tribunalul a constatat că este de prisos a mai analiza celelalte critici aduse sentinţei legate de fondul pricinii.
Împotriva acestei decizii, la 6 ianuarie 2012, Ţ.V. a formulat cerere de revizuire, susţinând că decizia atacată este contrară cu deciziile nr. 922/2002, 1714/2004, 2934/R/2005 şi 2627/R/2006 ale Curţii de Apel Cluj.
Cererea a fost depusă la Tribunalul Maramureş.
Prin decizia nr. 348/ R din 3 mai 2012 Tribunalul Maramureş, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1), art. 158 alin. (3) şi art. 322 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocate, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În cauză s-a invocat contrarietatea deciziei 729/ R din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureş cu deciziile nr. 922/2002, 1714/2004, 2934/R/2005 şi 2627/R/2006 ale Curţii de Apel Cluj.
Aşadar, termenul de o lună se va calcula de la 10 noiembrie 2011 - data pronunţării ultimei hotărâri, împlinindu-se la 10 decembrie 2011.
Or, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că revizuentul a depus cererea abia la 6 ianuarie 2012.
Termenul pentru exercitarea căii de atac este un termen imperativ.
Dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că neexercitarea oricărei de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Cum o asemenea împrejurare nu a fost invocată în cauza de faţă, iar cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost depusă cu depăşirea termenului de o lună de la data pronunţării ultimei hotărâri, Înalta Curte constată tardivitatea revizuirii, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ţ.V. împotriva deciziei civile nr. 729/ R din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 254/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
