ICCJ. Decizia nr. 2538/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2538/2013
Dosar nr. 6523/121/2011
Şedinţa publică din 25 iunie
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 12 aprilie 2012, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Statul Român pun Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă,
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Stnlu Român, prin Ministerul Finanţelor Publice s-a reţinut că aceasta este nefondată, motivat de faptul că prin memoriul depus la dosar, cât şi la termenul de judecata din 14 octombrie 2011, reclamantul şi-a fundamentat acţiunea şi pe presupuse erori judiciare comise prin hotărârile judecatoreşti prin care a fost condamnat.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a reţinut că obligaţia Statului Român, de a repara prejudiciile suferite de cel arestat sau detinut cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie este stabilită prin art. 3 din Constituţie şi art. 504-506 C. proc. pen.
Astfel, admisibilitatea acţiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept, reglementată de art. 504 alin. (1) C. proc. pen. şi bazată pe prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţia României este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive date în urma rejudecării cauzei penale, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu a săvârşit fapta imputată ori că fapta respectivă nu există şi cum o asemenea hotărâre nu există în cauza de faţă, s-a constatat că acţiunea pentru plata de despăgubiri civile, în temeiul art. 504 C. proc. pen. este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
Curtea de Apel Galaţi secţia I c ivilă, prin decizia civilă nr. 67/A din 10 octombrie 2012a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A. reţinând că, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, reclamantul nu se află în situaţia celui achitat, ca urmare a rejudecării după o condamnare definitivă, reclamantul aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, ca urmare a condamnării definitive, condamnare pe care, însă, acesta o contestă.
În acest context, s-a reţinut că, atâta vreme cât nu există o hotărâre de achitare a reclamantului pronunţată în urma rejudecării cauzei sale penale în cadrul căreia a fost condamnat definitiv, răspunderea Statului pentru eventualele prejudicii suferite de reclamant nu poate fi antrenată în condiţiile art. 504 C. proc. pen. altfel că în mod corect acţiunea dedusă judecăţii a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.A. iar critica sa se referă la faptul în mod greşit nu au fost audiaţi martorii propuşi în faţa instanţei şi că în mod nelegal a tost condamnat ia o pedeapsă privativă de libertate întrucât se consideră nevinovat.
La termenul de dezbateri în fond Înalta Curte a luat în discuţie excepţia nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c) s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora, aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea mutaţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cu raportate strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu se pot încadra in niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
Respectarea cerinţelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută, sub sancţiunea nulităţii de art. 3021 alin. (1) lit. b), d) C. proc. civ., ceea ce confirmă în plus că aceasta cale de reformare extraordinară, nedevolutivă impune numai analiza motivelor de nelegalitate şi nu o rejudecare a fondului în orice condiţii.
În atare situaţie, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin (1), lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei civile nr. 67/A din 10 octombrie 2012.
Pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I c ivilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Civil → |
|---|
