ICCJ. Decizia nr. 2649/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2649/2013
Dosar nr. 1878/97/2010
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta în cauză.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC H. SA Bucureşti, împotriva chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A admis, în parte, acţiunea civilă, introdusă de reclamanţii: J.A. şi J.V., împotriva pârâtului Statul Roman prin SC H. SA Bucureşti şi în consecinţă:
A constatat că reclamanţii, în calitate de persoane expropriate, au consimţit la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, de interes naţional, declarată prin H.G. nr. 391/2002, a suprafeţei de 5.213 mp. situat pe raza localităţii Sântămărie Orlea, astfel cum au fost identificate prin raportul de evaluare executat în cauză de către comisia de evaluare - formată din experţii judiciari C.A., S.A. şi L.G.T. -, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri, suma de 77.861 RON, reprezentând valoarea terenurilor expropriate şi suma de 28.557 RON, reprezentând prejudiciul creat acestora pentru lipsa folosului agricol de pe terenuri, pe perioada 2002-2010 - în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin H.G. nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes naţional, a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, desemnând, expres la art. 2 al acestui act normativ, ca expropriator, Statul Roman prin SC H. SA, în subordinea M.I.R.
În scopul realizării obiectivului de utilitate publică declarat prin Hotărârea nr. 969/2004, s-a constituit, la nivelul Primăriei comunei Sîntămărie Orlea, Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere.
Prin intermediul acestei comisii - înfiinţată în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, terenurile au fost preluate încă din anul 1990, între care şi terenurile ce au aparţinut antecesorilor reclamanţilor, conform notificărilor transmise prin B.E.J. O.O. din Haţeg.
Reclamanţii, deşi de acord cu exproprierea, nu au primit despăgubirile legale, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la perioada pentru care instanţa urma să acorde despăgubiri, pentru nevalorificarea potenţialului agricol al terenului preluat abuziv, instanţa a apreciat că acestea se justifică doar de la momentul declarării utilităţii publice a lucrării de interes naţional „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, respectiv de la data publicării H.G. nr. 392/2002, act ce constituie conform art. 5 - 7 din Legea nr. 33/1994, condiţia obligatorie a demarării procedurilor de expropriere.
Prin decizia civilă nr. 401 din 24 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile declarate de reclamanţii J.A. şi J.V. şi de pârâtul Statul Român prin SC H. SA, împotriva sentinţei civile nr. 403/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt moştenitorii proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. şi S.F., astfel cum rezultă din actele de stare civilă şi extrasele de carte funciară (dosar fond).
Imobilele în litigiu, înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 şi 1959-1963 (fond).
O parte din imobile au făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanţilor, J.I., prin titlul de proprietate din 1997 (apel).
Conform adeverinţei din 2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).
Contrar susţinerilor pârâtei, terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiţii pentru obiectivul „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”. Pentru executarea acestor lucrări, fostul C.A.P. a avizat favorabil exproprierea unei suprafeţe de 59,92 ha teren (apel), întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de predare a terenurilor (apel). În acest din urmă proces-verbal sunt identificate topografic terenurile expropriate, iar imobilele aparţinând antecesorilor reclamanţilor nu figurează între aceste terenuri. Ca urmare, susţinerea pârâtei în sensul că terenurile au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989 nu sunt fondate.
Imobilele în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publică de interes naţional a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA
Expropriatorul a demarat procedura de expropriere şi implicit de acordare a despăgubirilor, notificând proprietarii în acest sens.
În acest scop, pârâta i-a notificat şi pe antecesorii reclamanţilor, toţi decedaţi la acel moment, conform actelor de stare civilă.
Faţă de această stare de fapt, instanţa de apel a constatat nefondate excepţiile invocate de apelantă.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs, în termen legal, SC H. SA pentru motive de nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ..
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Statul Român prin SC H. SA, a susţinut următoarele:
- În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, este admisibilă formularea unei acţiuni având ca obiect primirea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994.
- Terenul ce face obiectul prezentului dosar a fost cooperativizat, şi deci nu a fost preluat de la antecesorii reclamanţilor.
- Reclamanţii-intimaţi nu au probat în speţă proprietatea terenurilor în litigiu.
- Probarea existenţei dreptului de proprietate asupra terenurilor la momentul exproprierii este condiţie sine gua non pentru însăşi verificarea aplicabilităţii Legii nr. 33/1994, la speţa dedusă judecăţii.
- Intimaţii-reclamanţi aveau posibilitatea solicitării de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000, emers pe care nu au înţeles să-l întreprindă.
- Decretul nr. 40/1989 este cel prin care a fost preluat terenul pentru efectuarea investiţiei în discuţie, terenul intrând în proprietatea statului.
- Faţă de toate susţinerile menţionate, se apreciază că se impune admiterea excepţiei admisibilităţii acţiunii, astfel cum ea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
- Reclamanţii se pretind moştenitori ai numiţilor J.G., J.F., proprietari tabulari ai unor cote din terenurile pretinse a fi afectate obiectivului hidroenergetic anterior amintit.
- Probatoriul administrat în speţă nu a făcut dovada masei succesorale aflată în patrimoniul acestor defuncţi, la data decesului.
- Intimaţii-reclamanţi nu au probat posesia şi nici proprietatea lor cu privire la terenurile în litigiu, ulterior anului 1990.
- Solicităm instanţei de recurs admiterea excepţiei dreptului la acţiune a reclamanţilor pentru folosul de tras, cuvenit perioadei 2002-2007.
- Instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut îndreptăţirea intimaţilor-reclamanţi la despăgubiri în sumă de 77.861 RON pentru prejudiciul suferit pentru lipsa folosului agricol.
- Valoarea stabilită de experţi de 6,3 euro/m.p. este ipotetică şi nereală şi nu respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experţii reţinând că în zonă nu există şi piaţă a terenurilor.
Examinând decizia recurată, în raport de criticilor formulate şi de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 26 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub Dosar nr. 1878/97/2010, reclamanţii J.A. şi J.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin SC H. SA Bucureşti, să se constate că, în calitate de persoane expropriate, au consimţit la preluarea proprietăţii lor imobiliare, de către pârât - prin expropriere - pentru realizarea obiectivului de interes naţional „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, declarată de utilitate publică, prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să le achite suma de 200.477 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor (9 euro/mp.) şi suma de 130.380 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a acestora pe ultimii 20 de ani, ce urmează a se efectua în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Reclamanţii sunt moştenitorii proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. şi S.F., astfel cum rezultă din actele de stare civilă şi extrasele de carte funciară (fond).
Imobilele în litigiu, înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 şi 1959-1963 (fond).
O parte din imobile au făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanţilor, J.I., prin titlul de proprietate nr. 13990/14/1997 (apel).
Conform adeverinţei din 2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).
Contrar susţinerilor pârâtei, terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiţii pentru obiectivul „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”.
Prin urmare, imobilele în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publică de interes naţional a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, se reţine faptul că există două argumente: că terenul era ocupat înainte de apariţia Legii nr. 33/1994, astfel că această lege nu este aplicabilă şi că exproprierea a operat în baza Decretului nr. 40/1989.
Imobilele în litigiu au fost expropriate în 2002, prin H.G. nr. 392/2002, astfel că Legea nr. 33/1994 este pe deplin aplicabilă.
De altfel, câtă vreme, până la apariţia H.G. nr. 392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate publică, dreptul la acţiune în despăgubiri nu era născut, astfel că nu se puteau obţine despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994, în acest sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme.
Reţinând că exproprierea terenurilor în litigiu a avut loc prin H.G. nr. 392/2002, instanţa de apel în mod corect a reţinut reclamanţii puteau beneficia de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât această dispoziţie este anterioară exproprierii.
În ce priveşte excepţia prematurităţii, se reţine că susţinerile recurentei sunt de asemenea nefondate, întrucât nu pot fi imputate reclamanţilor nici lipsa procedurilor prealabile stabilite de Legea nr. 33/1994, la care face referire recurenta şi nici la lipsa unei despăgubiri echitabile pentru terenurile expropriate şi ocupate de construcţiile hidroenergetice şi apele lacului de acumulare din zona Bucium-Subcetate.
Contrar susţinerilor apelantei, procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 a fost finalizată, fiind eliberat titlu de proprietate pentru terenurile neafectate de lac, iar pentru cele în litigiu, reclamanţii fiind îndrumaţi să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC H. SA nu poate fi primită, câtă vreme prin actul normativ de declarare a utilităţii publice, s-a stabilit că expropriatorul Statul Român este reprezentat de pârâtă (art. 2 din H.G. nr. 392/2002).
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, se reţine că, din cele ce preced, antecesorul reclamanţilor, defunctul J.I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor cooperativizate de la antecesorii reclamanţilor, inclusiv cele în litigiu. Dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanţilor a fost recunoscut atât prin eliberarea titlului de proprietate pentru o parte din imobile, cât şi prin recomandarea făcută reclamanţilor de organele statului, în speţă Primăria comunei Sîntamaria Orlea, de a urma procedura Legii nr. 33/1994 pentru a obţine despăgubiri pentru imobilele în litigiu care, fiind expropriate, nu mai puteau face obiectul restituirii în natură.
De altfel, îndreptăţirea antecesorilor reclamanţilor la despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994 a fost recunoscută de Statul Român prin demararea de către pârâtă a procedurii prevăzută de legea de expropriere, aceasta, după apariţia H.G. nr. 392/2002, notificându-i pe antecesorii reclamanţilor cu privire la oferta de acordare a despăgubirilor.
Această procedură nu a fost finalizată, întrucât, la data notificării, antecesorii reclamanţilor erau decedaţi, iar reclamanţii nu au avut cunoştinţă de aceste notificări.
Faţă de aceste circumstanţe, se constată că reclamanţii justifică legitimare procesuală activă, dreptul lor de proprietate asupra imobilelor în litigiu fiind recunoscut prin decizii ale instituţiilor administrative, astfel că reclamanţii au un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la C.E.D.O.
În speţă, prin titlul de proprietate nr. 13990/14/1997 şi adeverinţa nr. 1329/2010, statul, prin instituţiile sale administrative, a recunoscut reclamanţilor îndreptăţirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile neafectate de lacul de acumulare şi respectiv la despăgubiri pentru terenul expropriat.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 statul are dreptul să exproprieze bunuri pentru cauză de utilitate publică. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1, este ca această lipsire de libertate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă şi rezonabilă, atât sub aspectul cuantumului cât şi al termenului în care trebuie să intervină.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul român prin SC H. SA, împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin SC H. SA împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2650/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
