ICCJ. Decizia nr. 2651/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2651/2013
Dosar nr. 1985/118/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1985/118/2011, reclamanţii S.N., S.U., C.A.E. şi C.L.S., în contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R., au solicitat stabilirea cuantumului justelor despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă totală de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanţa, categoria arabil extravilan şi acordarea de daune echitabile ca urmare a exproprierii efectuate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2010 reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, în suprafaţă totala de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanta, categoria arabil extravilan.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a încheiat procesul verbal şi a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 12 octombrie 2010, prin care s-a dispus exproprierea pentru terenul în suprafaţă totală de 4.441 mp, pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 31.300 RON. Terenul este necesar în vederea executării lucrării de utilitate publică Autostrada Bucureşti-Constanta.
Reclamanţii susţin că preţul stabilit cu titlu de despăgubiri, la o valoare de 1,65 euro/mp, este sub cel la care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel în zona, respectiv 15 euro/m.p.
Ulterior, reclamanţii au formulat precizări prin care au învederat că se contestă valoarea despăgubirilor ce le revin pentru terenul expropriat pe care l-au deţinut în calitate de proprietari, respectiv suma de 23.745 RON.
Soluţionând pe fond cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 6474 din 7 decembrie 2011 prin care a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.N., S.U., C.A.E. şi C.L.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. aflată în subordinea Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirii urmare a exproprierii suprafeţei de 4.441 mp situată în M., a formulat contestaţie potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004.
Instanţa a înlăturat concluziile raportului de expertiză întrucât valoarea terenului a fost stabilită prin raportare la aprecierile celor doi experţi vis-a-vis de o dezvoltare viitoare a zonei.
În termen legal, împotriva sentinţei 6.474 din 7 decembrie 2011 au declarat apel reclamanţii, criticând hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică.
Pentru cele menţionate a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Analizând sentinţa apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele:
Apelanţii reclamanţi au criticat hotărârea nr. 6.474 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Constanţa cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor prin exproprierea terenului în suprafaţă de 4.441 mp, situat în M., în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa tronsonul 6 Cernavodă-Constanţa”.
Legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului şi/sau unor terţi de măsura exproprierii.
În ceea ce priveşte valoarea reală a bunului expropriat, acesta este determinată de preţul ca care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
În urma efectuării raportului de expertiză în cauză s-a stabilit că valoarea acestor despăgubiri se ridică la suma de 51.168 RON, din care 45.831 RON valoarea terenului şi 5.337 RON valoarea daunelor.
La stabilirea acestei valori, cei doi experţi cu opinie majoritară au avut în vedere poziţia parcelei de teren, categoria de folosinţă, categoria localităţii, facilităţi de transport.
În mod întemeiat, instanţa a înlăturat concluziile raportului de expertiză, valoarea terenului fiind stabilită prin raportare conform aprecierilor celor doi experţi cu privire la dezvoltarea viitoare a zonei.
Pierderile de subvenţii calculate de către experţi, care au fost adăugate la valoarea terenului expropriat, reprezentând daune, nu se justifică întrucât recolta a fost ridicată până la începerea efectivă a lucrărilor pe autostradă, şi suprafaţa parcelei rămase nu este mai mică de 0,3 ha.
Nu se justifică nici acele compensaţii referitoare la secţionarea terenului, întrucât nu se face precizarea dacă terenul este lucrat individual sau în asociere, valoarea compensaţiilor fiind diferită în funcţie de tipul de expertiză, terenul având aceeaşi destinaţie înainte şi după expropriere.
Aşadar, despăgubirea stabilită de către expropriator este conform cu realitatea, aceasta fiind valoarea reală a terenului la data exproprierii în sumă de 31.300 RON.
La soluţionarea pe fond a apelului, apelanţii nu au mai susţinut motivul de apel, potrivit cu care nu a fost consemnată suma ce li se cuvine pentru terenul expropriat.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins apelul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligaţi apelanţii către pârâţi la 124,95 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii S.N., S.U., C.A.E. şi C.L.S. care au susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Potrivit disp.art. 304 pct. 7 teza a-II-a C. proc. civ., decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii întrucât, nu a avut în vedere ca etapele procedurii de expropriere reglementate de Legea nr. 255/2010 prevăd că etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere este anterioară etapei în care se realizează transferul dreptului de proprietate, iar potrivit art. 9 alin. (4) din lege, "transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a afinităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii" în analiza normelor legale care reglementează procedura de expropriere, reiese ca efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere este afectat de o condiţie suspensiva, aceea ca expropriatorul şa fi consemnat la dispoziţia expropriatului sumele aferente despăgubirii.
Atât la instanţa de fond cat şi la instanţa de apel, intimaţii-pârâţi nu au făcut dovada respectării disp.art. 5 din Legea nr. 255/2010 respectiv consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor.
Instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în sensul că la data formulării acţiunii cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139/02.06.1994.
Dintr-un simplu calcul matematic rezulta că Guvernul României a acordat iniţial un preţ de 22 RON/mp pentru despăgubirile ce trebuiau consemnate la dispoziţia proprietarilor privaţi de terenuri.
Însă, în realitate nici până în prezent expropriatorul nu a făcut dovada consemnării sumelor cu titlu de despăgubire proprietarilor de renunţare, în condiţiile în care Legea nr. 255/2010 prevede expres în dispoziţiile art. alin. (2) şi art. 7 cât şi în Normele metodologice de aplicare a acestei legi prevăd aspectul învederat atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de fel, respectiv în motivele de apel formulate cât şi în concluziile scrise, care nu au fost luate în considerare.
În sistemul Legii nr. 33/1994 legiuitorul a legat cele două momente ale transferului dreptului de proprietate din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a statului şi cel al plaţii despăgubirii efective şi de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauza având ca obiect expropriere, cu respectarea imperativului constituţional consacrat de art. 44 alin. (3).
Prin urmare, norma de drept procesual cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru exproprierea unui teren necesar pentru realizarea unor lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale trimitea la norma de drept procesual din dreptul comun în materia procedurii de expropriere, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au avut în vedere expertiza efectuata în cauza de comisia de experţi încuviinţata conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, republicată.
Din considerentele hotărârii instanţei de fond cât şi a instanţei de apel nu rezultă momentul la care comisia de experţi s-a raportat, pentru stabilirea despăgubirii, respectiv la momentul exproprierii, şi nu la momentul efectuării raportului de expertiză, faţă de dispoziţiile imperative cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi faţă de raţiunea legii, că stabilirea cuantumului despăgubirii să se facă la un moment cât mai apropiat de momentul transferului dreptului de proprietate şi de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti în cauză având ca obiect expropriere.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă că pentru cauză de utilitate publică pe raza administrativ teritorială, a aceleiaşi localităţi o societate din subordinea Guvernului României (SC E. SA) a expropriat şi a plătit preţul de 7 euro/mp pentru executarea de devieri reţele electrice de 110KW pentru tronsonul de autostrada M.-Constanţa.
În speţa de faţă, suntem în situaţia unei vânzări forţate către Statul Român prin C.N.A.D.N.R., iar preţul de vânzare este preţul cu care recurenţii-reclamanţi fac dovada vânzării de terenuri şi nu preţul cu care aceştia cumpără terenuri de pe piaţa libera a tranzacţiilor imobiliare.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ., instanţa de apel nu a avut în vedere şi jurisprudenţa contenciosului european care a statuat că în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, exproprierea trebuie să păstreze un echilibru just însăşi exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, cu alte cuvinte ea trebuie sa fie în acelaşi timp convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi disproporţionată faţă de acesta.
În principiu, proporţionalitatea în materia privării de proprietate este de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, în funcţie de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, aşadar, să fie dreaptă şi prealabilă.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Criticile formulate de recurenţii reclamanţi vizează, în esenţă, eronata aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate urmare a exproprierii suprafeţei de teren de 4.441 mp situată în M. şi momentul la care comisa de experţi a calculat valoarea despăgubirilor, critici ce se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar care nu se justifică.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
În mod just instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu a fost evaluat după metoda comparaţiei cu alte imobile expropriate pe acelaşi tronson de autostradă.
De asemenea s-au avut în vedere anumite principii, valoarea fiind determinată ţinând seama exclusiv de aprecierile din raport, opinia evaluatorului se referă la bunul aşa cum se prezintă el la data evaluării, valoarea propusă ţine seama de caracteristicile proprietăţii relevate în cuprinsul lucrării, valoarea are o anumită subiectivitate determinată de conjunctura economică de moment, evaluarea este o opinie asupra unei valori.
S-a ţinut cont la stabilirea acestor despăgubiri, şi de cheltuielile ce urmează a fi efectuate de apelanţi pentru stabilirea unei căi de acces.
Cu privire la momentul la care experţii au calculat valoarea despăgubirilor cuvenite, instanţele de judecată au stabilit în mod just că despăgubirea a fost stabilită de expropriator la data exproprierii (în sumă de 31.300 RON)
Criticile recurenţilor din cuprinsul motivelor de recurs privind lipsa consemnării sumelor de bani cu titlu de despăgubiri nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, cu atât mai mult cu cât, la soluţionarea cauzei pe fond a apelului, reclamanţii nu au mai susţinut acest motiv de apel privind lipsa consemnării sumei cuvenite pentru terenul expropriat.
Nici criticile recurenţilor privind incidenţa motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu pot fi primite.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Susţinerile recurenţilor în sprijinul acestei critici vizează ignorarea de către instanţa de apel a faptului că etapele procedurii de expropriere prevăd că etapa consemnării sumei de bani reprezentând despăgubirea este anterioară etapei în care se analizează transferul dreptului de proprietate. Or, aceste susţineri constituie apărări de fapt cu privire la motivarea deciziei recurate, ce nu pot fi asimilate unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurenţii reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.N., S.U., C.A.E. şi C.L.S. împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2650/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2652/2013. Civil → |
|---|
