ICCJ. Decizia nr. 2650/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2650/2013
Dosar nr. 1073/118/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 21 ianuarie 2011, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând despăgubirea reală pentru bunul expropriat.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 25.696 m.p., teren dobândit prin cumpărare, iar pârâtul a propus pentru expropriere suprafaţa menţionată, reprezentând parcela cu număr cadastral, terenul fiind necesar în vederea executării autostrăzii Bucureşti-Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 4637 din 17 septembrie 2011, Tribunalul Constanţa, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 127.750 RON cu titlu de despăgubiri şi suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că întinderea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului expropriat nu a făcut obiect de contestaţie, ci doar valoarea despăgubirilor acordate; or, legea prevede că valoarea despăgubirii acordate pentru expropriere se compune din valoarea reală a imobilului, care este valoarea cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea teritorială respectivă, precum şi din prejudiciul cauzat proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de acesta.
A mai constatat prima instanţă că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit, prin raportare la standardele internaţionale, că valoarea de piaţă a suprafeţei de teren din parcela în litigiu, este de 127.750 RON pentru suprafaţa de 25.696 m.p.
În ceea ce priveşte prejudiciul încercat de reclamantă prin daunele produse ca urmare a exproprierii, a reţinut că reclamanta nu a învestit instanţa cu o cerere în acest sens şi nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta şi pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R..
Apelanta SC S. SRL a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică întrucât valoarea despăgubirilor acordate este cu mult mai mică faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea, în cuantumul despăgubirii intrând valoarea de piaţă, respectiv valoarea de circulaţie sau preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel şi daunele aduse proprietarului.
În acest sens, ar fi trebuit să se cumuleze cele două valori rezultate din raportul de evaluare respectiv suma de 127.750 RON reprezentând valoarea de circulaţie şi nu despăgubirea plus suma de 35.080 RON reprezentând daune.
Apelantul-pârât Statul Român a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia nulităţii raportului de expertiză, invocat faţă de art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2000 şi faţă de împrejurarea că, un raport pertinent în soluţionarea prezentei cauze ar fi trebuit întocmit de către o comisie formată din experţi agricoli.
A mai arătat că experţii desemnaţi nu au avut în vedere la calcularea cuantumului valorii terenului, tranzacţiile efectiv încheiate la nivelul localităţii Ciocârlia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia nr. 98/C din 2 iulie 2012, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea şi de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R..
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 2011, reclamanta-apelantă a solicitat stabilirea unor despăgubiri „care să corespundă valorii reale a imobilului”.
În tot cuprinsul motivării cererii introductive, reclamanta nu a făcut vorbire despre prejudiciul cauzat proprietarului, altfel decât prin lipsirea de proprietate.
Curtea a apreciat că prejudiciul cauzat proprietarului este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată”, pierderi din subvenţii, compensaţii, putându-se încadra în această categorie orice pierdere cauzată în mod direct de expropriere.
A mai reţinut instanţa de apel că reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru un alt tip de prejudiciu decât pentru lipsirea de proprietate şi în aceste condiţii în mod corect prima instanţă a acordat reclamantei doar contravaloarea bunului expropriat.
Referitor la apelul pârâtului, Curtea a constatat că expertiza valorificată de prima instanţă a stabilit o valoare justă a bunului expropriat, raportat la amplasamentul terenului în litigiu, situat la o distanţă de 5 km. sud-vest de comuna Ciocârlia, la destinaţia terenului la momentul evaluării, respectiv octombrie 2010 şi nu în ultimul rând, în raport de criteriul - ofertă la momentul expertizării în faza administrativă.
Or, cererea de efectuare a unei noi expertize formulată la 2 iulie 2012, a fost respinsă, întrucât analiza tranzacţiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată, a unor tranzacţii certe având caracteristici comparabile, tranzacţiile să se fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii sale.
Referitor la excepţia nulităţii raportului de expertiză respinsă de tribunal la termenul din 12 septembrie 2011, Curtea a apreciat că această critică este nefondată întrucât numirea experţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 202 C. proc. civ..
Referitor la modalitatea concretă de stabilire a valorii în funcţie de metoda rentei funciare prin raportare la cultura de rapiţă şi nu cea de grâu, Curtea a reţinut că, în chiar raportul de evaluare făcut de pârât în etapa administrativă premergătoare s-a recunoscut că pe teren era cultivată rapiţă, astfel încât în mod corect experţii au reţinut această situaţie.
În ceea ce priveşte folosirea a numai două metode de evaluare, respectiv cea a „comparaţiei directe” şi „rentei funciare”, Curtea a apreciat ca fiind suficiente în determinarea valorii terenului expropriat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
În mod greşit, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au respins excepţia nulităţii raportului de expertiză, faţă de art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, şi faţă de împrejurarea că un raport pertinent ar fi trebuit realizat de o comisie de experţi agricoli.
O altă critică se referă la metodele folosite de experţii evaluatori, respectiv la cea a „comparaţiei relative” şi a „capitalizării rentei funciare” sens în care raportul de expertiză trebuia întocmit de experţi agricoli, membri A.N.E.V.A.R..
A mai susţinut recurenta că instanţa de apel nu a ţinut cont de diferenţa dintre valorile obţinute prin cele două lucrări de specialitate, respectiv 1,20 euro/m.p. (raportul de expertiză), şi 0,90 euro/m.p. (raportul de evaluare) ce ar conduce la concluzia că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit reglementării cuprinse în O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice pot fi efectuate numai prin intermediul birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile care funcţionează în cadrul tribunalelor.
Experţii se numesc de instanţă, prin încheiere, la recomandarea biroului local de expertize, dintre persoanele aflate pe tabelul nominal cuprinzând experţi tehnici judiciari cu datele de identificare, întocmit pe specialităţi şi judeţe şi care se publică anual în M. Of..
În raport cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, instanţa a desemnat câte un expert evaluator pentru fiecare parte şi unul de instanţă.
Rezultă, aşadar, că numirea experţilor a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale iar expertiza ordonată a fost efectuată conform obiectivelor stabilite de instanţă, astfel încât critica privitoare la nulitatea raportului de expertiză este nefondată.
Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii prima instanţă a dispus acordarea doar a valorii de circulaţie rezultată pentru parcela în suprafaţă de 25.696 m.p., nu şi pentru prejudiciul cauzat reclamantei.
De altfel, acest capăt de cerere a făcut obiectul apelului formulat de reclamantă, apel respins prin decizia atacată.
Şi în ceea ce priveşte critica referitoare la metodele folosite de experţii evaluatori, aceasta este nefondată, întrucât la stabilirea cuantumului despăgubirii s-au avut în vedere toate criteriile şi metodele de evaluare conform cu standardele internaţionale şi cerinţele art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei civile nr. 98/C din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2651/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
