ICCJ. Decizia nr. 2655/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2655/2013
Dosar nr. 1758/187/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 586 din 14 august 2012 Judecătoria Beiuş, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Beiuş şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri, formulată de executorul judecătoresc B.I., în Dosarul executional nr. 533/2012, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea urmăritoare SC P. SA, împotriva debitoarei SC E.F. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curţii de Arbitraj Internaţional a Camerei Federale de Comerţ din Austria, hotărâre care a fost încuviinţată cu efecte depline prin sentinţa nr. 1185/COM/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor şi menţinută prin decizia nr. 58/C/2012-A pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Beiuş a reţinut că este în prezenţa unei excepţii de necompetenţă materială, potrivit art. 2 alin. (1), lit. i) C. proc. civ. care prevede că tribunalul judecă în primă instanţă „cererile pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine". Art. 173 din Legea nr. 105/1992 prevede că „hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul judeţean în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea".
Textul celor două articole nu face distincţie atunci când se referă la hotărâri străine, între hotărârile arbitrale şi cele judecătoreşti, astfel că, instanţa a reţinut că ambele categorii urmează aceeaşi procedură atât în privinţa recunoaşterii, cât şi în privinţa executării silite pe teritoriul României. De altfel, procedura de recunoaştere a fost şi este începută de către partea interesată, pronunţându-se o hotărâre de către instanţa de fond, hotărâre care în prezent este supusă recursului.
Prin sentinţa nr. 506 din 14 noiembrie .2012 Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de executorul judecătoresc B.I.. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de executorul judecătoresc B.I. în favoarea Judecătoriei Beiuş. A constatat conflict negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Oradea în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bihor a reţinut că prin sentinţa nr. 1185/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 8182/111/2009 a fost admisă cererea creditorului SC P. SA, a fost încuviinţată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curţii de Arbitraj Internaţional a Camerei Federale de Comerţ din Austria şi s-a încuviinţat executarea silită.
Cu acel prilej instanţa de judecată a reţinut că sunt incidente prevederile art. 3701 C. proc. civ. şi art. 167-172 din Legea nr. 105/1992.
Odată pronunţată hotărârea, procedura efectivă de punere în executare a titlului executoriu este supusă reglementărilor de drept comun prescrise de art. 371 şi urm. C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de executorul judecătoresc revenind judecătoriei ca instanţă de executare.
Verificarea efectuată de către Tribunalul Bihor a vizat exclusiv caracterul de titlu executoriu al hotărârii arbitrale din 24 aprilie .2009 a Curţii de Arbitraj Internaţional a Camerei Federale de Comerţ din Austria, astfel încât orice intervenţie ulterioară a acestei instanţe în faza de executare propriu-zisă este exclusă. Tocmai de aceea, s-a reţinut că revine Judecătoriei Beiuş competenţa materială de soluţionare a cererii.
Prin sentinţa nr. 3 PI din 18 februarie 2013 Curtea de Apel Oradea, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea judecătoriei Beiuş, reţinând că obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă încuviinţarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine, cu privire la care s-a parcurs deja procedura prevăzută, de art. 173 alin. Legea nr. 105/1992, astfel că în speţă cererea de încuviinţare a executării silite efectuată de executorul judecătoresc se soluţionează potrivit art. 371 şi urm. C. proc. civ., astfel că, competenţa de soluţionare a cererii formulate de executorul judecătoresc revine judecătoriei ca instanţă de executare.
Împotriva acestei decizii SC E.F. SA a formulat recurs susţinând că a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, potrivit art. 173 din Legea nr. 105/1992 hotărârile străine care nu sunt aduse de bună voie la îndeplinire pot fi puse în executare pe teritoriul României pe baza încuviinţării date la cererea persoanei interesate de către tribunalul judeţean în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea. În consecinţă, faţă de aceste prevederi legale, susţine recurenta, competenţa revine Tribunalului Bihor.
Recursul va fi respins.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă încuviinţarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine, cu privire la care s-a parcurs procedura prevăzută de art. 173 din Legea nr. 105/1992, respectiv, prin sentinţa nr. 1185/2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 8182/111/2009, a fost admisă cererea creditorului SC P. SA, a fost încuviinţată cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală din 24 aprilie 2009 a Curţii de Arbitraj Internaţional a Camerei Federale de Comerţ din Austria şi s-a încuviinţat executarea silită.
Odată parcursă această procedură, devin incidente reglementările de drept comun prevăzute de art. 371 şi urm. C. proc. civ..
Aşa fiind, competenţa de soluţionare a cererii formulate de executorul judecătoresc revine Judecătoriei Beiuş, ca instanţă de executare.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de debitoarea SC E.F. SA împotriva sentinţei nr. 3 PI din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2656/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
