ICCJ. Decizia nr. 2855/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2855/2013
Dosar nr. 1205/185/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la data de 07 noiembrie 2012, sub nr. 1205/185/2012, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâţii D.M.A., I.E., C.M., P.D., M.D. şi D.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate deschise succesiunile de pe urma defuncţilor D.I., decedat, cu ultimul domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea şi D.A., decedată, cu ultimul domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea, să se constate că de pe urma autorilor a rămas masa succesorală compusă din terenurile din titlurile de proprietate din 22 ianuarie 2004, din 28 noiembrie 2005 şi din 01 februarie 2000, să se constate că moştenitori ai defuncţilor sunt descendenţii acestora, respectiv -M.D.A., I.E., C.M., C.A.-decedată, în calitate de moştenitor venind prin reprezentare fiica acesteia, P.D., D.M.A.-decedat având ca moştenitori pe D.M. şi D.E. şi să se dispună partajarea prin lotizare a masei succesorale şi ieşirea din indiviziune.
S-a solicitat, de asemenea, să se constate deschisă succesiunea de pe urma tatălui reclamantului, D.M.A., decedat, cu ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti, sectorul 5, se constatate că de pe urma acestuia a rămas o masă succesorală compusă din loc de casă în suprafaţă de 992 m2 şi o casă din lemn, compusă din cinci camere, cu parter şi etaj, un fânar din lemn acoperit cu plăci de azbociment şi un pătul din lemn acoperit cu şiţă, situate pe terenul sus amintit şi un depozit la C.E.C. în cuantum de circa 3.000 de RON, să se constate că moştenitori sunt reclamanta şi pârâta D.E.-în calitate de descendenţi şi pârâta M.D., în calitate de soţie supravieţuitoare şi se dispună partajarea masei succesorale.
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 22 ianuarie 2013, Judecătoria Bălceşti, judeţul Vâlcea, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire sunt de competenta instanţei celui din urma domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
În situaţia moştenirilor succesive, care urmează a se dezbate deodată, precum în speţă, competenţa teritorială de soluţionare revine instanţei ultimului domiciliu al celui din urmă defunct.
Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte.
Conform certificatului de deces depus la dosarul cauzei, ultimul domiciliu al defunctului D.M.A. a fost în municipiul Bucureşti, sector 5.
Prin urmare, cum ultimul domiciliu al ultimului defunct, D.M.A., a fost în municipiul Bucureşti, sector 5,competenţa teritoriala de soluţionare revine instanţei de la acest ultim domiciliu.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3252 din 12 aprilie 2013, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Bălceşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială excepţională, prin derogare de la principiul impus de art. 5 C. proc. civ., cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia sunt de competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.
Aşa cum s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, interesând nu atât locuinţa înscrisă în evidenţele privind persoana, respectiv cea care figurează în actele de identitate, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.
În speţă, s-a constatat că defunctul D.M.A. a avut ultimul domiciliu în com. G., jud. Vâlcea, astfel cum a indicat reclamantul prin cererea introductivă şi cum a declarat şi pârâta M.D., soţia supravieţuitoare a defuntului, care a arătat că soţul său a locuit în com. G. din anul 1996 şi până la deces.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Faţă de obiectul cauzei, respectiv dezbatere succesiune şi partajare masă succesorală, se constată că, într-adevăr, sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Totodată, se constată că prin acţiunea introductivă se solicită dezbaterea mai multor succesiuni, respectiv de pe urma defuncţilor D.I. şi D.A., ambii cu ultimul domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea, precum şi de pe urma defunctului D.M.A., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 5.
Însă, prin noţiunea de domiciliu, în sens procesual, urmează a se înţelege şi acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt în localitatea unde locuieşte efectiv.
Or, situaţia de fapt relevantă sub acest aspect, şi anume că ultimul domiciliu efectiv al defunctului D.M.A. s-a aflat în comuna G., din raza teritorială a Judecătoriei Bălceşti, este în concordanţă şi cu împrejurarea că reclamantul a sesizat judecătoria din raza teritorială a locuinţei de fapt pe care a avut-o acest defunct şi unde s-a aflat şi ultimul domiciliu al celorlalţi doi defuncţi a căror succesiune se dezbate concomitent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Bălceşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2013. Civil. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2856/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
