ICCJ. Decizia nr. 2869/2013. Civil. Grăniţuire. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2869/2013
Dosar nr. 8024/1/2012
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2937 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Z.P., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, situate în comuna S., sat L., jud. Gorj, ca fiind actuala linie de hotar, în formă dreaptă, pe lungimea de 126 m, pe care se află un gard din plasă de sârmă şi ştompi din lemn. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea, cu obligarea pârâtului la 175 RON cheltuieli judiciare către reclamant.
Pârâtul a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 3409 din 05 decembrie 2008, Tribunalul Gorj, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii, S.I. a formulat contestaţie în anulare, respinsă de Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 2661 din 11 noiembrie 2008.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 3832 din 14 decembrie 2010, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtului Z.P..
A stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, conform variantei a doua din raportul de expertiză şi a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului să respecte proprietatea şi posesia reclamantului asupra terenului pe care îl deţine.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul S.I.. Prin decizia civilă nr. 133 A din 04 aprilie 2011, Tribunalul Gorj, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Decizia a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1293 din 05 octombrie 2011, prin care Curtea de Apel Craiova, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.I..
Reclamantul S.I. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1293 din 05 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, iar prin decizia nr. 2517 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva deciziei nr. 2517 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în termen legal a declarat şi motivat recurs revizuentul S.I..
Prin decizia nr. 7649 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte a constatat nul recursul declarat, reţinând următoarele considerente:
Potrivit art. 302 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs recurentul a redat situaţia de fapt existentă între părţi, a analizat dovezile administrate şi a combătut concluziile instanţei prin raportare la probele existente la dosar. A formulat, totodată, susţineri legate de fondul litigiului, a prezentat istoricul demersurilor efectuate, al litigiilor civile şi penale purtate şi a redat conţinutul unor texte de lege, fără însă a arăta, argumentat, de ce normele legale citate au fost nesocotite sau aplicate ori interpretate greşit de instanţă.
Prin urmare, Înalta Curte a constatat că motivele de recurs formulate nu conţin precizări de natură juridică a eventualelor greşeli ale hotărârii recurate şi o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Cum condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar recurentul nu s-a suspus acestei exigenţe legale, Înalta Curte a constatat nul recursul astfel formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare S.I., în temeiul art. 317-318 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei şi reluarea judecăţii.
În motivarea contestaţiei, autorul acestei cereri face istoricul cauzei şi reclamă faptul că instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare dovezile pe care le-a depus la dosarul cauzei în susţinerea pretenţiilor sale, respectiv actul de donaţie din anul 1946. Arată că actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, având drept cumpărător pe N.P. este lovit de nulitate. Intimatul Z.P. a solicitat revendicarea unui teren care nu îi aparţine, prin indicarea incorectă a vecinătăţilor şi falsa reprezentare a poziţionării topografice în raport cu datele înscrise în cadastru.
Prin contestaţia în anulare formulată, ale cărei motive au fost deja redate, contestatorul invocă, în realitate, greşeli de judecată, pretins a fi fost săvârşite de către instanţa de recurs cu ocazia soluţionării căii de atac.
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare în temeiul art. 317 C. proc. civ. sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În speţă, contestatorul nu a formulat argumente în sprijinul niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare specială, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În speţă, criticile formulate de contestator nu se subsumează, însă, noţiunii de „greşeală materială”, în înţelesul art. 318 teza I C. proc. civ., ci vizează pretinse greşeli de judecată cu privire la aspectele menţionate.
Totodată, nu se poate reţine nici împrejurarea că instanţa de recurs nu a cercetat vreun motiv de casare sau modificare, în înţelesul dispoziţiilor art. 318 teza II C. proc. civ., atât timp cât contestatorul nu a dezvoltat nicio critică de nelegalitate care să permită instanţei să o cerceteze în limitele art. 304 C. proc. civ., recursul fiind declarat nul.
Or, prin intermediul contestaţiei în anulare nu se pot aduce critici care să tindă la reformarea deciziei instanţei de recurs care, fiind o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 C. civ., şi nu mai poate fi repusă în discuţie pe aspectele judecate.
În concluzie, susţinerile contestatorului nu vizează ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 317, 318 C. proc. civ., aşa încât Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva deciziei civile nr. 7649 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2862/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2870/2013. Civil → |
|---|
