ICCJ. Decizia nr. 2907/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2907/2013
Dosar nr. 3306/288/2011
Şedinţa publică din 27 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5893 din 24 mai 2011 pronunţata de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 3306/288/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulata de revizuenta P.I.E. privind revizuirea Sentinţei civile nr. 1373/2011, pronunţate în Dosarul nr. 13846/288/2010, în contradictoriu cu intimata C.M., revizuenta fiind obligată în favoarea intimatei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa, constatând că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost atacată cu recurs, cauza având fixat termen de judecată la data de 31 mai 2011 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a reţinut, în esenţă, că aceasta nu a fost dată în apel sau recurs şi nici nu evocă fondul, apreciind astfel, prin raportare la prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., că nu este susceptibilă de a fi atacată în calea de atac de retractare a revizuirii.
Împotriva Sentinţei civile nr. 5833 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a declarat recurs revizuenta P.I.E., calea extraordinară de atac fiind anulată ca netimbrată prin Decizia civilă nr. 1089/R din 17 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, recurenta-revizuentă fiind obligată la 300 lei cheltuieli de judecata către intimata C.M.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control a reţinut că, deşi recurenta a fost legal citată cu menţiunea de achita taxa de timbru în sumă de 5 lei şi 0,3 lei timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la dosar, aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa, aspect în raport de care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar, cu modificările şi completările ulterioare şi a constatat nulitatea recursului.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta-revizuentă a fost obligată să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, constând în onorariu de avocat, dovedit cu chitanţa justificativă depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii, revizuenta P.I.E. a formulat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., calea de extraordinară de atac fiind respinsă ca inadmisibilă prin Decizia civilă nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
În motivarea soluţiei pronunţate, curtea a reţinut că recursul a fost formulat împotriva unei decizii irevocabile pronunţate în recursul declarat de revizuentă împotriva Sentinţei civile nr. 5893 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi ca atare este inadmisibil în considerarea dispoziţiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod din care rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Împotriva Deciziei civile nr. 2423/2013 din 29 mai 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, revizuenta P.I.E. a formulat recurs criticând-o fără să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
La data de 23 septembrie 2013, intimata C.M. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii căii extraordinare de atac invocate de intimată, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În speţa dedusă judecăţii, revizuenta P.I.E., a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă pronunţată în calea extraordinară de atac a recursului ulterior atacând decizia prin care a fost soluţionată calea extraordinară de atac, din nou cu recurs.
Se constată astfel, că decizia recurată este o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs.
Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile date în recurs precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac
În concluzie, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă P.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
De asemenea, având în vedere că reclamanta recurentă revizuentă P.I.E. a căzut în pretenţii, fiind aşadar, în culpă procesuală iar intimata C.M. a solicitat acordarea şi a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, în baza dispoziţiilor art 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-revizuente în favoarea intimatei la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta-revizuentă P.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă recurenta-revizuentă P.I.E. să achite intimatei C.M. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2913/2013. Civil → |
|---|
