ICCJ. Decizia nr. 2989/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2989/2013
Dosar nr. 3823/90/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal, sub număr de Dosar nr. 2781/190/2009, şi precizată la termenul din 16 octombrie 2009, reclamantul Oraşul Băile Olăneşti, reprezentat prin primar, a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să constate calitatea de proprietar a Oraşului Băile Olăneşti asupra clădirii cinematografului „D.", situat în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea şi asupra grădinii de vară -cinematograf „D.", situată în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, să oblige pe pârâtă să predea reclamantului imobilele susmenţionate, în termen de 30 de zile, de la pronunţarea hotărârii şi să dispună evacuarea pârâtei din spaţiile menţionate.
Prin încheierea din din 16 octombrie 2009 Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal, a trimis dosarul spre competentă soluţionare în primă instanţă unui complet specializat în soluţionarea cauzelor comerciale din cadrul aceluiaşi tribunal, reţinând, că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998.
La data de 11 ianuarie 2010, a formulat cerere de intervenţie SC D.T. SRL, în interesul pârâtei, solicitând respingerea cererii principale.
în temeiul dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., prin sentinţa nr. 374 din 22 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal, - Complet F5 contencios, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul oraşul Băile Olăneşti prin primar, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub număr de Dosar nr. 4125/288/2010.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilele cinematograf „D.", situat în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea şi Grădina de vară - cinematograf „D.", situată în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea şi 1.250 mp teren aferent, bunuri imobile evidenţiate în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, poziţiile nr. 303, respectiv 304;
- obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire a imobilelor menţionate mai sus;
- să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiile precizate;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Reclamantul a renunţat la soluţionarea capetelor de cerere privind revendicarea şi evacuarea (filele 141, 144, 146 din dosarul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea).
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 3149 din 18 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Constatându-se ivit conflictul negative de competenţă dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Piteşti în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti sub număr de Dosar nr. 465/46/2011, care, prin încheierea din 6 aprilie 2011 a trimis dosarul secţiei civile în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 20/ F-CC din 2 mai 2011 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 456/46/2011 a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, reţinându-se că această instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de renunţare la judecata capetelor de acţiune privind revendicarea imobilelor şi evacuarea pârâtei din aceste imobile şi, totodată, în raport de limitele învestirii va verifica regimul juridic al imobilelor şi va aprecia dacă, ulterior modificării acestor limite, este competentă să soluţioneze cauza, secţia civilă sau secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă, nr. 1235 din 08 noiembrie 2011, a luat act că reclamantul a renunţat la judecata pct. I şi III din acţiune, respectiv la constatarea calităţii de proprietar a Oraşului Băile Olăneşti asupra clădirii cinematografului „D.", situat în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea şi asupra grădinii de vară - cinematograf „D.", situată în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea la evacuarea pârâtei din spaţiile menţionate şi a respins cererea precizată.
În motivare s-a reţinut că dispoziţiile art. 2 pct. 5 din Legea nr. 303/2008, prevăd că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F., împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective „pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F., în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, protocolul astfel încheiat urmând a fi asumat de către consiliile locale prin hotărâre.
Prin urmare, întrucât protocolul prevăzut de lege stă la baza emiterii hotărârii consiliului local, adoptarea acesteia din urmă nu se poate realiza, potrivit situaţiei juridice descrise de art. 2 din Legea nr. 303/2008, decât în condiţiile existenţei unui protocol încheiat în conformitate cu prevederile legale.
S-a arătat că protocolul este o convenţie bilaterală, intervenită între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F.R.F., având ca obiect predarea-primirea sălilor, grădinilor de spectacol cinematografic, terenurilor şi bunurilor mobile, convenţie care se poate încheia benevol, prin acordul celor două părţi, cu respectarea următoarelor cerinţe: protocolul să fie încheiat în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la 30 iunie 2009; conform art. 2 pct. 4 din Legea nr. 303/2008, „să cuprindă menţiunile prevăzute de Legea nr. 303/2008 (valoarea activului şi pasivului aferent fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic); conform art. 2 pct. 4 din Legea nr. 303/2008, bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic (art. 2 pct. 2 din Legea nr. 303/2008); să se prevadă obligaţia administraţiei publice locale de a asigura minim 15 ani difuzarea de film cinematografic - art. 2 pct. 6 din Legea nr. 303/2008 şi obligaţia ca în termen de maxim 4 ani să asigure toate investiţiile necesare pentru reabilitarea, dotarea şi modernizarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic - art. 2 pct. 7 din Legea nr. 303/2008.
Mai mult, prin dispoziţiile art. 2 pct. II din Legea nr. 303/2008 s-a prevăzut dreptul întreprinzătorilor mici şi mijlocii de a cumpăra sălile şi grădinile de spectacol.
Prima instanţă a apreciat că în cazul în care părţile nu încheie benevol convenţia menţionată, predarea-primirea se poate face şi silit, prin obligarea de către instanţa de judecată sau prin executorul judecătoresc.
S-a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta este vinovată de neîntocmirea protocolului în termenul prevăzut de lege pentru a fi nevoie de intervenţia instanţei de judecată, câtă vreme conform înscrisului de la fila 6 dosar, pârâta a solicitat lămuriri privind cheltuielile transferurilor - documentaţia tehnică aferentă etc, comunicând un calendar de predare-primire.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, Oraşul Băile Olăneşti prin Primar a declarat recurs, calificat ca fiind apel, iar prin Decizia civilă nr. 20 din 12 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă, în analiza temeiniciei cererii având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare primire a imobilelor în litigiu a analizat normele legale incidente în cauză, probatoriul administrat şi apărările părţilor, fiind redate argumentele pentru care acţiunea a fost respinsă.
S-a arătat că prin O.U.G nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic precum şi a altor imobile publicată în M. Of. nr. 365 din 25 mai 2011 s-a dispus în art. 1 că „pentru sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1 aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F.R., începând cu data intrării în vigoare a prezentei O.U. numai pot fi încheiate protocoale între primarul unităţii administrativ teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F.R., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare".
Cum imobilele în litigiu, respectiv Grădina de Vară Cinematograf D. şi Cinematograf D. situate în Băile Olaneşti fac obiectul menţionatului act normativ, fiind înscrise la poziţiile nr. 126 şi 127 din Anexa nr. 1 la Ordonanţă, instanţa de apel a apreciat că, urmare a incidenţei normei legale menţionate, nu mai poate fi încheiat protocolul de predare-primire între apelant şi intimată, aceste bunuri aflându-se în domeniul privat al statului şi în administrarea intimatei-pârâte, întrucât regimul lor juridic nu a fost modificat după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008.
Cât priveşte încheierea din 2009, emisă de O.C.P.I. Vâlcea - B.C.P.I. Vâlcea invocată de apelant, în raport de prevederile O.U.G .nr. 47/2011, se atestă că cele două imobile nu au ieşit din domeniul privat al statului şi din administrarea intimatei pârâte, nefiind astfel de natură să ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public al unităţii administrativ teritoriale orăşeneşti.
În consecinţă, în raport de incidenţa acestor norme legale aplicabile imobilelor în litigiu acţiunea reclamantului prin care solicită obligarea pârâtei de a încheia protocolul de predare-primire a imobilelor a fost în mod corect respinsă, motivarea instanţei de fond fiind substituită în modul arătat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul oraşul Băile Olăneşti prin primar a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, raţionamentul instanţei în respingerea acţiunii, singurul argument invocat fiind că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 47/2011. Or, raportat la aspectele invocate de Oraşul Băile Olaneşti în dovedirea acţiunii, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi a probatoriului administrat în cauză, este evident că instanţa nu a motivat care sunt argumentele pentru care motivele invocate reclamant nu sunt sustenabile.
Apreciază că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, care stabileşte în sarcina pârâtei obligaţii şi termene concrete de punere în executare a acestora.
Decizia pronunţată este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii. Din probatoriul administrat, respectiv corespondenţa purtată cu pârâta R.A.D.E.F., rezultă, fără echivoc, faptul că aceasta nu a contestat niciun moment că Oraşul Băile Olăneşti este proprietarul imobilelor a căror predare efectivă se solicită. Mai mult decât atât, în mod vădit eronat Curtea de Apel Piteşti apreciază valoarea extrasului de carte funciară.
În opinia recurentului-reclamant, instanţa a interpretat în mod greşit prevederile O.U.G. nr. 47/2011, având în vedere faptul că nu ne aflăm în situaţia în care reclamantul nu a întreprins măsuri pentru a prelua imobilele care fac obiectul dosarului, în acest sens, fiind corespondenţa purtată cu pârâta, inclusiv notificarea transmisă prin executorul judecătoresc G.B. şi răspunsurile pârâtei care a tergiversat încheierea protocolului de predare-primire, precum şi promovarea acţiunii în instanţă.
Deşi prin adresa din 2 martie 2009 pârâta comunică faptul că în luna aprilie 2009 urmează a se efectua predarea imobilelor, nici la data depunerii prezentei cereri predarea spatiilor nu s-a realizat, punând autoritatea locală în imposibilitatea de a-şi exercita prerogativele de proprietar şi administrator conferite prin lege.
Dispoziţiile O.G. nr. 47/2011 nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât acţiunea a fost promovată cu mult timp înainte de apariţia ordonanţei, astfel că dispoziţiile ei ar fi aplicabile doar autorităţilor care nu au întreprins demersuri în vederea preluării cinematografelor. Un al doilea aspect este şi acela că O.G. se referă la imobilele din patrimoniul statului, or, la această dată, aşa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat, Oraşul Băile Olăneşti are intabulate aceste imobile ca făcând parte din domeniul public, trecere care s-a realizat prin Legea nr. 328/2006, fapt dovedit de extrasul de carte funciară.
Mai mult decât atât, consideră recurentul, imobilele din Oraşul Băile Olăneşti care sunt identificate în O.G. nr. 47/2011 nu se identifică cu cele două imobile care fac obiectul prezentului proces. în acest sens, este de observat că este identificat un cinematograf or din actele depuse la dosar se observă cu certitudine că imobilele solicitate a fi predate se află la altă adresă, apreciind în acest sens că există un viciu procedural.
Apreciază că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 328/2006 şi ale Legii nr. 303/2008 sub aspectul nerecunoaşterii valorii actului normativ de transmitere a proprietăţii, trecând cu uşurinţă peste aspectele invocate de reclamant privind demersurile realizate de autoritatea publică locală pentru realizarea protocolului.
Susţine că hotărârea atacată este nelegală, raportat la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţia României şi art. 73 alin. (3) lit. m) şi o) din Constituţia României.
Potrivit încheierii de carte funciară din 4 decembrie 2009 imobilele care fac obiectul dosarului au fost intabulate legal în proprietatea Oraşului Băile Olăneşti, iar această încheiere nu a fost contestată până în prezent de Statul Român sau de R.A.D.E.F.
Prin pronunţarea deciziei civile recurate, se încalcă dispoziţiile art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, potrivit cărora: "(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică."
Un alt aspect important este şi faptul că instanţa nu a analizat cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată efectuate cu prezentul proces.
Intimata-pârâtă R.A.D.E.F.R. Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
Intimata-intervenientă SC D. SRL Băile Olăneşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului solicitând admiterea excepţiei invocate şi, în consecinţă, să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Ţinând cont că la termenul de astăzi reprezentanta intimatei - interveniente a apreciat că susţinerile recurentului ar putea fi mai de grabă încadrate în temeiul de drept al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se mai impune vreo discuţie preliminară cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată anterior prin întâmpinare.
Este de reţinut că legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcţie de motivarea în fapt şi în drept reţinută de instanţa de apel, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu actele depuse la dosar şi cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării acestora, instanţa de recurs neputând verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. (...)".
Înalta Curte constată ca fiind fondate susţinerile recurentului-reclamant în sensul că imobilele din oraşul Băile Olăneşti care sunt identificate în O.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, nu se identifică cu cele două imobile care fac obiectul litigiului.
Reclamantul oraşul Băile Olăneşti prin primar a solicitat obligarea pârâtei R.A.D.E.F.R. la încheierea protocolului de predare-primire şi predarea efectivă a imobilelor Cinematograf "D.", teren 397 mp, situat în Băile Olăneşti, jud. Vâlcea şi Grădina de vară-cinematograf D., 1365 mp teren, din Băile Olăneşti jud. Vâlcea, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza întocmit de D.M.F., or acestea nu se identifică cu cele precizate la poziţiile nr. 126 şi 127 din Anexa nr. 1 la Ordonanţă (fila 19 Dosar nr. 3823/90/2011 al Tribunalului Vâlcea -fila 19), existând totodată inadvertenţe şi cu încheierea de C.F. din 15 decembrie 2009 (filele 53-54 Dosar nr. 3823/90/2011 al Tribunalului Vâlcea) în care este menţionată suprafaţa de 1.250 mp a terenului situat în Olăneşti, - Grădina de vară - cinema „D."
Aşa fiind, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său, întrucât nu se poate aprecia concordanţa dintre argumentele instanţei de apel în măsură să susţină soluţia pronunţată cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, situaţie ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi atrage nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În speţă, se impune lămurirea situaţiei de fapt, respectiv identificarea exactă a imobilelor solicitate cu înscrisuri care să ateste în concret suprafeţele de teren, precum şi locaţia exactă a acestora, fiind necesară, totodată, efectuarea unei expertize în cauză.
Cercetarea fondului este un element esenţial pentru exercitarea controlului de legalitate, întrucât situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale.
per a contrario, în absenţa unei situaţii de fapt în concret stabilită, este imposibil de realizat verificarea aplicării corecte a legii de către instanţa de apel, aspect ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili pe deplin împrejurările de fapt.
Astfel, în raport de considerentele anterior reţinute, toate celelalte critici ale recurentului nu vor mai fi analizate, urmând a fi cercetate de către instanţa de apel, după lămurirea situaţiei de fapt, respectiv după identificarea concretă a imobilelor solicitate.
Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul oraşul Băile Olaneşti prin primar împotriva Deciziei civile nr. 20 din 12 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă. Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2990/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
