ICCJ. Decizia nr. 3034/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3034/2013
Dosar nr. 1194/198/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, contestatoarea SC D.T. SA, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 12 mai 2011, comunicat în 17 mai 2011, întocmit de G.C., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.- CESTRIN prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 2.750 RON în temeiul art. 8 alin. (2) din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din aceiaşi act normativ şi obligată Ia plata sumei de 720 euro în temeiul art 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002, reprezentând tarif de despăgubire, solicitând anularea procesului-verbal de contravenţie şi pe cale de consecinţă, exonerarea sa de la plata amenzii.
Prin sentinţa civilă nr. 9923 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 11482/303/2011 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1194/198 din 21 februarie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 1153 din 12 martie 2013 a Judecătoriei Brezoi, pronunţată în Dosarul nr. 1194/198/2012 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, judeţul Vâlcea, motivat de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, conform cărora competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, în cauză, contravenienta având domiciliul în comuna P., localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Craiova.
Primind dosarul, Judecătoria Craiova a reţinut în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în speţă pretinsa faptă contravenţională fiind săvârşită pe raza localităţi, S., judeţul Vâlcea, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brezoi.
Reţinând caracterul absolut ai competenţei teritoriale în aceasta materie, de la care nici părţile, nici instanţa nu pot deroga, în baza art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 158 şi a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 1833 din 24 mai 2013 pronunţata de Judecătoria Craiova, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatandu-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl formează plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 12 mai 2011, întocmit de G.C., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN prin care s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menţionat ca Ioc al săvârşirii contravenţiei localitatea S., judeţul Vâlcea, care potrivit H.G. 337/1993 se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşita contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G nr. 2/2001 prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţita de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanţe şi ia ce cauze se referă alin. (1), respectiv, (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit Ia tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire Ia materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. 13 alin. (1) se refera doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 30 mai 2011. Locui săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost localitatea S., judeţul Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G, nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea SC D.T. SA. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3033/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
