ICCJ. Decizia nr. 3032/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recalculare pensie. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3032/2013
Dosar nr. 72599/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 8 august 2011, sub număr de Dosar 10285/62/2011, contestatorul R.M.S. a chemat în judecată pe intimata C.P.S.M.A.N., solicitând instanţei să dispună anularea deciziei nr. 5897/27,12,2010 emisă de C.P.S.M.A.N. - Direcţia financiar contabilă şi revizuirea/recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor lipsă în care a lucrat în condiţii deosebite.
Prin sentinţa civilă nr. 1283/M din 6 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost admisă excepţia necotpetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, faţă de prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010 raportat la dispoziţiile art. 156 teza a ll-a din Legea nr, 19/2000, în speţă, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Având în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare ia data sesizâni Tribunalului Braşov, respectiv 8 august 2011, când deja era în vigoare Legea nr. 263/2010, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei.
Cum aceasta este Legea nr. 263/2010, instanţa a constatat că, în speţa, competenţa de soluţionare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor aparţine Tribunalului Braşov, în circumscripţia căruia se află domiciliul ales al reclamantului.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 3754 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 72599/3/2011 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenta unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul R.M.S. a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 5897 din 27 decembrie 2010 emisă de C.P.S.M.A.N. - Direcţia Financiar Contabilă şi revizuirea/recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor lipsă în care a lucrat în condiţii deosebite.
Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că R.M.S. a depus cererea de anulare la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 8 august 2011 şi, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 283/2010.
Dispoziţiile art. 198 lit. a) din legea anterior menţionată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 Ia care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 283/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.), sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 din acelaşi act normativ, este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultra activa pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Braşov, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul R.M.S. în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3033/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 644/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
