ICCJ. Decizia nr. 3111/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3111/2013
Dosar nr. 2842/1/2013
Şedinţa publică din 4 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2512 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul P.A. Timişoara în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Unitatea M.S. Salonta, Consiliul Local al municipiului Salonta şi Primăria municipiului Salonta împotriva sentinţei civile nr. 988/LM din 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime; a obligat recurentul să plătească intimatei Unitatea M.S. Salonta suma de 2.728 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, la data de 21 ianuarie 2013, petentul Sindicatul P.A. a solicitat lămurirea, îndreptarea, completarea deciziei civile nr. 2512 din 6 iunie 2012, în sensul că Sindicatul P.A. nu are calitatea de reclamant, respectiv recurent-reclamant, ci are doar calitatea de reprezentant al reclamanţilor A.A. ş.a. şi, prin urmare, nu poate fi obligat să plătească părţii intimate Unitatea M.S. Salonta suma de 2.728 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a admis cererea formulată de petentul Sindicatul P.A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 2512 din 6 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi, în consecinţă, a lămurit dispozitivul, în sensul că, cheltuielile de judecată în recurs vor fi suportate de către reclamanţii membri ai sindicatului P.A. Timişoara şi nu de către acesta din urmă, care a acţionat în calitate de reprezentat.
Instanţa a reţinut că, în cuprinsul dispozitivului se menţionează calitatea de recurent al Sindicatului P.A. Timişoara, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei Unitatea M.S. Salonta, însă Sindicatul stă în judecată nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, ce au calitatea de parte, Sindicatul P.A. Timişoara formulând cererea de chemare în judecată în temeiul prevederilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, în calitate de organizaţie sindicală.
Drept urmare, obligaţia suportării cheltuielilor de judecată le revine reclamanţilor membri ai sindicatului în numele cărora acţiunea a fost exercitată şi nu reprezentantului acestora, împrejurare faţă de care cererea este întemeiată, conform dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire Unitatea M.S. Salonta, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi solicitând anularea încheierii atacate şi menţinerea deciziei civile nr. 2512 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, astfel cum a fost pronunţată iniţial.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin decizia civilă nr. 80/2013-R pronunţată în Dosarul nr. 379/111/2012* de aceeaşi instanţă, între aceleaşi părţi, Curtea de Apel Oradea a admis recursul Unităţii M.S. Salonta doar pentru cheltuieli de judecată în fond şi a obligat acelaşi sindicat P.A. la plata acestor cheltuieli în favoarea recurentei.
Contrarietatea dintre această hotărâre şi decizia civilă nr. 2512 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea este evidentă, în sensul că, prin cea din urmă, modificată prin încheierea de lămurire a dispozitivului din data de 17 aprilie 2013, nu reclamantul recurent Sindicatului P.A. Timişoara, ci membrii acestuia sunt obligaţi să suporte cheltuielile de judecată, pe când prin decizia civilă nr. 80/2013-R pronunţată de aceeaşi instanţă, sindicatul este obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele invocate prin cererea de lămurire dispozitiv de către sindicat au fost invocate şi cu ocazia judecării pe fond a cauzei, aspecte cenzurate deja de ambele instanţe, atât în Dosarul nr. 8887/111/2010, cât şi în Dosarul nr. 379/111/2012* ale Curţii de Apel Oradea, cu ocazia judecării recursurilor, care au confirmat că sindicatul este cel care trebuie să suporte costurile părţii care a câştigat litigiul.
Drept urmare, condiţiile impuse de legiuitor sunt îndeplinite pentru a se constata contrarietatea dintre cele două hotărâri, a anula cea din urmă hotărâre, care este încheierea din 17 aprilie 2013 de lămurire a dispozitivului şi menţinerea deciziei civile nr. 2512 din 6 iunie 2012, astfel cum a fost pronunţată iniţial.
Revizuenta a arătat şi faptul că raţionamentul instanţei enunţat în motivarea încheierii atacate este greşit, întrucât sindicatul are personalitate juridică, nu este simplu mandatar, ci este o organizaţie din care fac parte membrii cotizanţi. Sindicatul, ca persoană juridică, suportă consecinţele demersurilor, iar nu în mod direct membrii care nici nu au semnat acţiunea, care nu au fost parte în prezentul dosar.
Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază aceasta și a următoarelor considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text legal invocat de revizuentă în susţinerea cererii formulate, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Motivul de revizuire invocat în susţinerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.
Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, cele două hotărâri pretins potrivnice nu privesc aceeaşi pricină, obiectul şi cauza celor două dosare fiind total diferite, unul vizează drepturi salariale, iar celălalt constatare nulitate act, temeiurile de drept invocate şi finalitatea urmărită prin promovarea celor două acţiunii fiind diferite.
Cele două decizii (nr. 80/2013-R şi nr. 2512 din 6 iunie 2012) au fost pronunţate în litigii diferite, purtate între aceleaşi părţi, iar încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, atacată pe calea revizuirii, lămureşte dispozitivul ultimei hotărâri pronunţate.
Drept urmare, în hotărârile pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect şi cauză, chiar dacă există identitate de părţi, astfel că, prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.
În considerarea acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea M.S. Salonta împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3103/2013. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
