ICCJ. Decizia nr. 3173/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 3173/2013
Dosar nr. 2679/3/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul S.F. prin S.C.M.D.R.R. a chemat in judecată pârâţii C.S.P. din M.A.N., Casa de Pensii a M.A.N. şi M.A.N., solicitând în principal anularea Deciziei de pensie nr. 93234/31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei nr. 0119043/2008, precum şi a drepturilor de pensie pe care Ie-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar anularea deciziei atacate şi obligarea pârâtei C.S.P. din M.A.N. să emită o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să îi valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de pensie cuvenite, actualizate cu data inflaţiei la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1649/ LM din data de 27 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în speţa sunt incidente dispoziţiile art. 156 teza a ll-a din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâţi decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanţei in a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
A mai reţinut Tribunalul Hunedoara că în ceea ce priveşte C.S.P. din cadrul M.A.N. se constată că aceasta a fost înfiinţată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate cu acest act normativ.
Aşa fiind, prima instanţă învestită a reţinut că, în cauză, contestaţia nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii drept pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâţilor respectiv Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 6668 din data de 21 iunie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare in favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Bucureşti a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Totodată a reţinut că in conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. şi S.R.I.) se adresează instanţei in a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Înalta Curte constatând că in cauză există un conflict negativ de competenţă in sensul art. 20 punctul 2 C. proc. civ. ivit între cele doua instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform dispoziţiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispoziţiile tezei a doua a aceluiaşi articol celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a M.A.N., a M.A.I. şi S.R.I. erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, in speţă Tribunalul Bucureşti.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel ca suntem in situaţia in care Legea nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă la instanţa de la domiciliul reclamantului la data de 22 februarie 2011, deci ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei in a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită in favoarea instanţei in a cărei rază teritoriala îşi are domiciliul reclamantul.
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civila sunt de imediată aplicare si ţinând cont de faptul că in ceea ce priveşte normele de procedură atât Legea nr. 19/2000 cât şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că in momentul în care o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care conţine si norme de procedură cu privire la competenţă este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării in vigoare a noii legi se aplică prevederile acesteia, competenţa fiind cea stabilita de noua lege. Prin urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 şi intrării in vigoare a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat in sensul că face trimitere la norma speciala procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.
Faţă de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată ca Tribunalul Bucureşti a apreciat in mod corect situaţia de fapt si de drept reţinând că in cazul in care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat in sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 3196/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3372/2013. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
