ICCJ. Decizia nr. 319/2013. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 319/2013
Dosar nr. 991/2/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 30 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 7279/2/2008, formulată de revizuenţii A.G. şi A.E., în contradictoriu cu intimaţii SC C.G. SRL A.V.A.S., SC R.B., P.N., C.P.T., şi O.C.P.I. IAŞI.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, vizează soluţiile prin care instanţele de judecată au antamat fondul litigiului dedus judecăţii.
S-a constatat că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu a antamat fondul litigiului, iar prin sentinţa comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 nu numai că nu s-a intrat în cercetarea fondului, ci din contră, instanţa a constatat că o astfel de cercetare a fondului nu mai este posibilă, întrucât cu privire Ia acelaşi litigiu există deja o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, operând astfel autoritatea de lucru judecat,
În acest context, s-a reţinut că instanţa de revizuire nu ar mai putea, chiar dacă ar găsi întemeiat motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., să rediscute fondul pricinii, întrucât acesta a fost soluţionat în mod irevocabil, dar nu prin sentinţa comercială nr. 15/2009, ci printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Pe cale de consecinţă, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire nu priveşte fondul pricinii, ci excepţia de autoritate de lucru judecat, curtea a apreciat că premisa admisibilităţii cererii de revizuire lipseşte, motiv pentru care, a respins, ca inadmisibilă, această cale extraordinară de atac.
În acest context, câtă vreme fondul cererii de revizuire nu se impune a fi analizat, s-a apreciat ca fiind de prisos şi analiza apărărilor formulate de intimatul C.P.T. relative la excepţia inadmisibilităţii.
În termen legal, împotriva acestei decizii, revizuenţii A.E. şi A.G. au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ.
În motivare, revizuenţii susţin, în esenţă, ca fiind nelegală şi netemeinică hotărârea recurată, întrucât, prin sentinţa comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 a cărei revizuire s-a solicitat, le-au fost încălcate drepturile procedurale şi constituţionale [(art. 23 și 24 din Constituţie, art. 6 C.E.D.O. şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.)]. Totodată, consideră recurenţii, a fost încălcat principiul disponibilităţii, având în vedere că obiectul acţiunii l-a reprezentat constatare nulitate absolută act, iar nu contestaţie la executare.
Obligaţia instanţei, arată recurenţii-revizuenţi, este aceea de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecaţii care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, consacrat prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării, principiul disponibilităţii cuprinzând în conţinutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acţiunii,
Precizează că au solicitat revizuirea hotărârii pentru care, în opinia recurenţilor, legea nu prevede în mod expres condiţia ca aceasta să evoce fondul.
Intimatul C.P.T. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-I respinge, pentru considerentele care succed:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, în speţă, a dispoziţiilor de strictă interpretare referitoare la exercitarea căii de retractare a revizuirii.
Este adevărat că revizuenţii A.E. şi A.G. au promovat o cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dar este de necontestat că această cerere a fost examinată cu justeţe de Curtea de Apel Bucureşti, din perspectiva temeiului de drept invocat de revizuenţi, prin raportare la condiţiile de admisibilitatea ce se cer a fi întrunite pentru a fi întemeiată cererea de revizuire în raport de pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., invocat.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Contrar susţinerilor recurenţilor, în lumina textului legal enunţat, evocarea fondului este o cerinţă esenţială pentru admisibilitatea revizuirii, iar, în cauză, instanţa de revizuire a analizat şi a constatat cu justeţe că această condiţie nu este îndeplinită, reţinând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu priveşte fondul pricinii, ci excepţia de autoritate de lucru judecat, fondul pricinii fiind soluţionat printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă şî irevocabilă.
În raport de soluţionarea cererii de revizuire pe excepţia inadmisibilităţii, s-a apreciat în mod legal împrejurarea că nu se mai impune a fi analizat fondul cererii aceasta, întrucât, excepţia inadmisibilităţii formulării unei cereri este o excepţie procesuală absolută dirimantă şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, instanţa de revizuire a interpretat şi aplicat corect legea, dând o corectă eficienţă textelor de lege incidente, motiv pentru care, vor fi înlăturate criticile recurenţilor subsumate dispoziţiilor pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Se constată că recurenţii-revizuenţi au invocat formal prevederile art. 304 pct. 5-8 C. proc. civ., întrucât, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise Ia adresa hotărârii recurate, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de inegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în revizuire şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Invocând în drept pct. 5-8 ale art. 304 C. proc. civ., revizuenţii au adus în discuţie aspecte de fond ale pricinii, aspecte care vizează nelegalitatea hotărârii supusă revizuirii (sentinţa comercială nr. 15 din 29 ianuarie 20103 a Curţii de Apel Bucureşti), iar nu nelegalitatea hotărârii pronunţată în revizuire, respectiv sentinţa nr. 40 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce excede controlului de legalitate al instanţei învestită cu soluţionarea prezentului recurs.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este Ia adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A.E. şi A.G. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 30 martie 2012 pronunţată de Curtea de Ape! Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând sentinţa recurată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de revizuienţii A.E. şi A.G. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 30 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat,
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.