ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 323/2013
Dosar nr. 8219/296/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului civil de faţă, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare sub nr. 8219/296/2009, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-l oblige pe pârât să-i achite lunar, o suma egală cu salariul minim pe economie si 10.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 05 decembrie 2005 a fost internat in Spitalul Judeţean Satu Mare şi că la data de 07 decembrie 2005 a fost operat de medicul C.S. de hernie inghinală. Cu ocazia operaţiei medicul C.S. a făcut mai multe greşeli care au i-au produs reclamantului suferinţe fizice şi psihice, după operaţie rămânând cu sechele, respectiv invaliditate si incapacitate de muncă, motiv pentru care solicită instanţei să dispună obligarea medicului să-i achite o pensie lunară egală cu valoarea salariului minim pe economie pentru că, urmare a acţiunii acestuia, este în imposibilitate de a-şi crea venituri care să-i poată asigura existenţa.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 95/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 3932/ D din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea reclamantului P.I.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În data de 7 decembrie 2005, reclamantul a fost supus unei operaţii în cadrul Spitalului Judeţean Satu Mare, pentru hernie inghinală stg. recidivată, intervenţia chirurgicală fiind efectuată de către pârât, iar după un interval de 2 ani, reclamantul, prin sesizarea înregistrată sub nr. 35 din 17 ianuarie 2007 la Colegiul Medicilor Satu Mare, a invocat „probleme de sănătate” apărute în urma operaţiei de hernie efectuată de doctorul C.S., sesizare ce a fost respinsă în baza art. 449 din Legea nr. 95/2006, ca tardivă.
Ulterior, reclamantul a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, înregistrată sub nr. 998/P/2007, împotriva numitului C.S., invocând faptul că în urma intervenţiei chirurgicale realizate în anul 2005 (cu 4 ani în urmă) are probleme de natură sexuală.
Prima instanţă a reţinut că, prin rezoluţia din 4 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.S. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Parchetul şi-a fundamentat soluţia pe următoarele probe:
- adresa Serviciului medico-legal al Judeţului Satu Mare, care afirmă în baza expertizei efectuate că intervenţia chirurgicală şi evoluţia postoperatorie nu explică tulburările de dinamică sexuală invocate;
- expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Cluj Napoca primită la parchet la 23 iunie 2009 concluzionează că între tulburarea de dinamică sexuală reclamată asociată cu hipotrofia testiculară stângă diagnosticată ecografic şi intervenţia chirurgicală efectuată pentru cura herniei nu există legătură de cauzalitate.
Partea vătămată a refuzat efectuarea unei expertize la I.N.M.L. Bucureşti.
În baza răspunsului I.N.M.L. (fila 67 din dosar), instanţa a solicitat emiterea avizului Comisiei Superioare.
Prin avizul emis de I.N.M.L. - M.M. Bucureşti (fila 87), Comisia Superioară de medici întrunită la 22 septembrie 2011 a constatat, în baza actelor medicale, că intervenţia chirurgicală, tratamentul postoperator şi recomandările la externare sunt în concordanţă cu procedurile medico-chirurgicale curente.
Nu există o relaţie de cauzalitate directă între cura chirurgicală a herniei inghinale stângi recidivate şi disfuncţia erectilă pe care pacientul o reclamă.
S-a constatat că expertizele medico-legale efectuate nu relevă sechele determinate de intervenţia chirurgicală pentru hernie, respectiv invaliditate, incapacitate de muncă sau disfuncţia erectilă, acţiunea reclamantului neavând temei de fapt.
Reclamantul a înţeles să dovedească invaliditatea prin certificatul de încadrare în grad de handicap (fila 81) şi dispoziţia D.G.A.S.P.C. Satu Mare (fila 83).
Or, s-a reţinut de prima instanţă că certificatul de încadrare în grad de handicap cu nr. 427 a fost emis la data de 31 ianuarie 2005 (anterior intervenţiei chirurgicale - dec. 2005) pentru diagnosticul clinic „surdomutitate", care determină grad II de handicap şi o capacitate de muncă restantă de 20%.
Dispoziţia nr. 1951/2010 de acordare a indemnizaţiei lunare pentru persoane cu handicap se întemeiază pe certificatul de handicap 427 din 31 ianuarie 2005 anterior menţionat.
Tribunalul a reţinut că invocarea acestor probe în susţinerea acţiunii promovate împotriva pârâtului denotă reaua credinţă a reclamantului în exercitarea drepturilor procesuale.
În virtutea considerentelor expuse, instanţa de fond a respins cererea reclamantului P.I., având ca obiect despăgubiri materiale şi daune morale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat „recurs” reclamantul P.I., solicitând admiterea acestuia şi acordarea a 2.000.000 euro cu titlu de daune morale şi materiale.
Calea de atac a fost recalificată de instanţă, în şedinţa publică din 3 mai 2012, în temeiul art. 84 şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. ca apel, având în vedere că valoarea pretenţiilor solicitate de reclamant prin acţiune este de peste un miliard de lei.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 29/ A din 3 mai 2012, a respins apelul reclamantului P.I., ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.I. a susţinut că între starea sănătăţii sale şi operaţia chirurgicală efectuată de pârâtul C.S. în anul 2005 ar exista o legătură de cauzalitate, motiv pentru care a solicitat să-i fie acordate despăgubiri materiale şi morale precizate la în faza procesuală a fondului la 1.000.000 de euro şi la 2.000.000 de euro, în calea de atac a apelului.
Din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul medico-legal Satu Mare, se reţine că acesta a fost spitalizat în perioada 5 decembrie - 16 decembrie 2005 cu diagnosticul hernie inghinală stâng recidivată, fiind externat vindecat la 7 decembrie 2005. S-a intervenit chirurgical şi s-au practicat cura herniei la Cooper, concluzionându-se că tulburările de dinamică sexuală (impotenţa), nu se explică prin intervenţia chirurgicală efectuată.
Acelaşi aspect reiese şi din raportul de expertiză medico-legală efectuat de I.M.L. Cluj Napoca, din 25 mai 2009 - filele 14-15 dosar de fond şi că, intervenţia chirurgicală s-a făcut conform procedurilor medico chirurgicale curente, decurgând favorabil, fără complicaţii.
Cele două rapoarte medico-legale s-au întocmit în dosarul penal, urmare a plângerii penale formulate de reclamant, înregistrată sub nr. 998/P/2007, ataşat lucrărilor cauzei, iar conform rezoluţiei din 2 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, s-a dispus respingerea plângerii, raportat la probele susmenţionate administrate în cauză.
I.N.M.L. - M.M., cu ocazia soluţionării cauzei în fond, a emis avizul din 30 septembrie 2011 - filele 87-88, conform căruia, intervenţia chirurgicală, tratamentul postoperatoriu şi recomandările la externare, au fost în concordanţă cu procedurile medico-legale curente, intervenţie ce nu explică tulburările de dinamică sexuală acuzate de apelantul reclamant.
Se mai relevat faptul că, pentru o evaluare a disfuncţiei erectile, ar fi fost necesară efectuarea unei ecografii Doppler a corpilor cavernoşi după erecţie provocată, pe care, acesta a refuzat-o. Hipotrofia testiculară stângă nu este cauzată de o greşeală de tehnică chirurgicală şi nu este cauza disfuncţiei erectile, testiculul drept fiind normal clinic, ecografic iar, funcţia erectilă ar trebui să fie normală raportat la nivelul secreţiei endocrine testiculare.
Faţă de această lucrare, cu ocazia soluţionării cauzei în fond, câtă vreme reclamantul a arătat că nu solicită alte probe, în mod corect instanţa de fond a făcut o analiză a dovezilor existente, iar conform acestora, neexistând un raport de cauzalitate dintre starea de sănătate a acestuia şi intervenţia chirurgicală, în mod corect a respins cererea. In apel, la întrebarea instanţei, dacă nu doreşte efectuarea unei noi expertize medico-legale, a arătat că nu are resurse financiare în acest sens.
Art. 998 C. civ., în vigoare la data la care a avut loc intervenţia chirurgicală, prevedea că: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, ori, în speţă, nu există o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantului şi intervenţia chirurgicală, care să atragă răspunderea civilă delictuală a intimatului pârât.
Raportat la cele expuse, instanţa de apel, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă din urmă decizii a declarat recurs reclamantul P.I., prin care a susţinut că este nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţa Curţii de Apel Oradea şi că pârâtul C.S. trebuie să răspundă în faţa legii pentru operaţia pe care i-a efectuat-o şi în urma căreia a rămas mutilat pe viaţă, precizând totodată că solicită obligarea acestuia la plata daunelor morale şi materiale în cuantum de 2.000.000 euro.
Înalta Curte, din oficiu, la termenul din 29 ianuarie 2013, a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va admite pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Prin cererea sa de recurs, reclamantul P.I. a susţinut generic că este nemulţumit de modul cum a judecat instanţa Curţii de Apel Oradea şi că pârâtul C.S. trebuie să răspundă în faţa legii, fără însă a preciza care sunt eventualele greşeli pe care le-ar conţine hotărârea recurată şi fără a formula expres motivele de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.
Cu prilejul dezbaterilor orale, recurentul-reclamant a mai susţinut că este nemulţumit de modul în care au fost administrate şi apreciate probele în soluţionarea pricinii.
Aceste critici, în afară de faptul că au fost formulate după împlinirea termenului de recurs, nu pot face obiect de examinare în faza procesuală a recursului deoarece pun în discuţie situaţia de fapt în raport de probele administrate în cauză.
Motivul de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum a solicitat recurentul-reclamant, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Înalta Curte, având în vedere că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi că nu sunt motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii recurate, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 29/ A din data de 3 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2013. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 349/2013. Civil → |
|---|
