ICCJ. Decizia nr. 3250/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3250/2013
Dosar nr. 4119/1/2013
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6640/2/2009 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta SC T. SA Bucureşti, prin administrator special P.C. - societate în insolvenţă, în contradictoriu cu intimata SC E.T. SRL - prin lichidator judiciar A.M. a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 34.560,70 RON, achitată prin Ordinul de plată nr. 1254 din 15 septembrie 2009, consemnată în Dosarul nr. 6640/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin încheierea din şedinţa publică din 11 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire a cauţiunii formulată de petentă.
S-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 331 şi următoarele C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 7231 alin. (3) din acelaşi cod, cauţiunea trebuie să fie în legătură cu pricina dezlegată de instanţă, deci cu Dosarul nr. 6640/2/2009 şi să privească recipisa de consemnare a cauţiunii aflată în depozitul instanţei.
De asemenea, s-a mai reţinut în considerentele încheierii atacate că înscrisul aflat la Dosarul nr. 6640/2/2009 nu poate atesta faptul că originalul OP din 15 septembrie 2009 s-ar fi depozitat întradevăr la Casa de Valori a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pentru a putea face apoi obiectul restituirii în condiţiile legale invocate mai sus, iar partea recunoaşte aceasta când declară că a pierdut recipisa emisă în anul 2009, recipisă care nu a parvenit niciodată instanţei judecătoreşti.
În ceea ce priveşte demersurile făcute de societate pentru a i se elibera o altă recipisă la 29 aprilie 2013 (recipisă care să o înlocuiască pe cea pe care nu a depus-o niciodată la dosar), instanţa de apel le-a apreciat ca nerelevante, întrucât nu poate să ordone deblocarea de sume de bani în lipsa actelor justificative, legal depuse la dosar, având în vedere că se eliberează numai acele recipise care s-au aflat la dispoziţia instanţei, păstrate în depozitul de valori.
Împotriva încheierii, reclamanta a declarat recurs, prin care a arătat că, deşi a depus înscrisuri la dosarul cauzei care reprezintă plata efectivă a sumei cu titlu de cauţiune în Dosarul nr. 6640/2/2009 şi recipisa de consemnare a acesteia nr. 3456379/1 din 29 aprilie 2013, eliberată de SC C.B. SA, totuşi instanţa i-a respins cererea, motivând că în realitate ceea ce se urmăreşte este eliberarea exemplarului original al recipisei nr. 345379/1 din 29 aprilie 2013, depus din proprie iniţiativă de parte în prezentul dosar.
Referitor la recipisa a cărei restituire s-a cerut, petenta-recurentă susţine că nu se află în original, fapt pentru care a întreprins toate demersurile necesare, susţineri reiterate şi în cererea de restituire. În consecinţă, recurenta susţine că încheierea atacată este lipsită de termei legal, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs formulată de petentă împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009, Înalta Curte va reţine că aceasta este tardiv formulată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărării, dacă legea nu dispune altfel, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 C. proc. civ.
Fiind un termen imperativ şi absolut, nerespectarea lui atrage sancţiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C. proc. civ., care statuează că: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Termenul sus-menţionat începe să curgă de la data pronunţării conform dispoziţiilor art. 336 alin. (2) C. proc. civ. în speţa dedusă judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviinţează cererea formulată în cadrul procedurii necontencioase este supusă recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de recurs curge de la pronunţare pentru cei care au fost de faţă şi de la comunicare pentru cei care au lipsit.
În speţă, dezbaterile în fond asupra cererii petentei au avut loc în şedinţa din 11 iunie 2013, fiind consemnate în practicaua încheierii, din conţinutul căreia rezultă că petenta a fost prezentă, fiind asistată de avocatul O.M. (Dosar nr. 6640/2/2009, anexat la prezentul dosar de recurs), care a pus concluzii orale.
Ca atare, pentru petenta recurentă termenul de recurs curge de la pronunţarea încheierii recurate, respectiv de la 11 iunie 2013 şi s-a împlinit la 27 iunie 2013.
Raportat la acest moment, este evident că recursul, expediat la 18 iulie 2013, conform ştampilei poştei aplicată pe plicul expediat de petentă aflat la dosar, a fost tardiv declarat, cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. cu referire la art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta SC T. SA Bucureşti prin administrator special P.C. împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2013. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3260/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
