ICCJ. Decizia nr. 3242/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3242/2013
Dosar nr. 6066/83/2012/a1
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2013, apelanta reclamantă A.D.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Satu Mare - prin lichidator judiciar E.I. SPRL Satu Mare, SC E. SRL Satu Mare, SC P. România SRL (fostă SG C.G. SRL) Giurgiu, SC P. SRL Satu Mare, SC F. SRL Satu Mare, SC A. SRL şi a intimatul intervenient G.T., a solicitat suspendarea executării vremelnice a Sentinţei nr. 42 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare până la soluţionarea apelului declarat împotriva aceleaşi sentinţe.
În motivarea cererii, apelanta arată că sentinţa apelată nu este definitivă şi irevocabilă, iar intimata SC E. SRL a solicitat achitarea cheltuielilor de judecată, situaţie în raport cu care o eventuală întoarcere a executării silite ar fi costisitoare pentru A.D.S. şi că ar exista riscul de imposibilitatea recuperării sumelor de bani plătite în baza sentinţei de la intimatele pârâte, şi totodată ar prejudicia nejustificat bugetul Statului, în condiţiile în care este o instituţie de interes public, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.
În drept au fost invocate prevederile art. 280 alin. (4) C. proc. civ., Legea nr. 268/2001.
Prin Sentinta civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta apelantă împotriva pârâtelor, pentru constatarea nulităţii absolută a contractelor de vânzare-cumpărare şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC P.G. România SRL Giurgiu suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată şi pârâtei SC E. SRL Satu Mare suma de 4.600 RON cu acelaşi titlu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, stabilindu-se termen pentru judecata apelului la 4 septembrie 2013.
La 20 mai 2013, prin Adresa nr. 142 pârâta SC E. SRL Satu Mare a solicitat apelantei achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON ce i-au fost acordate prin sentinţa apelată.
Prin încheierea din camera de consiliu din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/2012 - s-a respins cererea apelantei.
S-a reţinut, în esenţă, conform dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ. cu referire la art. 3712 (1) C. proc. civ., că sentinţa apelată prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei nu este susceptibilă de executare silită în interpretarea prevederilor art. 3712 alin. (1) C. proc. civ. în ce priveşte obiectul cererii, dar poate fi pusă în executare pentru plata cheltuielilor de judecată şi, având în vedere simpla solicitare a pârâtei de executare a cheltuielilor de judecată într-un cuantum infim, de 4.500 RON, nu se justifică suspendarea executării sentinţei, mai ales că apelanta nu a făcut dovada că într-o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibil de recuperat o astfel de sumă de la o societate comercială şi nici faptul că prin plata cheltuielilor de judecată către pârâtă s-ar produce un prejudiciu în patrimoniul apelantei.
În concluzie, instanţa de apel a apreciat că nu sunt motive temeinice, întrucât nu au fost dovedite.
Împotriva încheierii de suspendare a executării silite a sentinţei atacate, reclamanta a declarat recurs.
În motivarea recursului se critică soluţia instanţei de apel sub aspectul ignorării faptului că beneficiarul respectivei sume de bani (4.500 RON), pe care o denumeşte infimă, este o societate comercială cu răspundere limitată, al cărei capital social constituie limita gajului general al creditorilor societăţii, legea prevăzând un plafon minim al capitalului social de doar 200 RON pentru această formă de societate (art. 11 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
Or, societatea comercială cu răspundere limitată este acea societate ale cărei obligaţii patrimoniale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii răspunzând numai în limita aportului lor.
Recurenta învederează că prin Legea nr. 329/2009 s-au dispus reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, în anexa 1 la acesta lege, la poziţia 61 fiind cuprinsă şi A.D.S., ca şi instituţie care se reorganizează, prin reducerea numărului de posturi şi schimbarea regimului de finanţare, în sensul că, A.D.S. urmează să fie finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
De asemenea, mai susţine recurenta că prin H.G. nr. 1503/2009 urmează să fie finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit H.G. nr. 1503/2009, privind reorganizarea Agenţiei Domeniilor Statului, adoptată de Guvern în baza Legii nr. 329/2009, publicată în M. Of. la 9 decembrie 2009. Agenţiei Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de finanţare, respectiv din instituţie finanţată integral din venituri proprii în instituţie finanţată integral de la bugetul de stat.
În atari condiţii, indiferent de cuantumul sumei, aceasta este o creanţă bugetară care afectează "bugetul consolidat al statului".
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării vremelnice a Sentinţei nr. 42 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare, formulată de ADS.
În drept, recurenta invocă dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, precum şi pe dispoziţiile legale invocate în motivarea recursului.
Din verificările efectuate pe site-ul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se constată că apelul a fost soluţionat prin Decizia nr. 71/C-A din 2 octombrie 2013, ceea ce face de prisos analizarea motivului de nelegalitate evocat de recurentă, întrucât suspendarea execuţiei vremelnice nu se poate întinde decât până la momentul soluţionării apelului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 280 alin. (1) - (3), raportat la dispoziţiile art. 403 alin. (3), raportat la alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere că apelul a fost soluţionat, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva încheierii din camera de consiliu de la 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/C/2012/a1.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva încheierii din camera de consiliu de la 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3185/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3243/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
