ICCJ. Decizia nr. 3252/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3252/2013
Dosar nr. 68284/3/2011
Şedinţa de la 11 iunie 2013
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul B.I. a chemat în judecată pe intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei de pensionare din 17 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 1780/F din 3 octombrie 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa soluţionării contestaţiei.
S-a reţinut, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, că devin incidente dispoziţiile tezei a doua a art. menţionat, motiv pentru care, ţinând cont de faptul că sediul pârâtelor este în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3059 din 28 martie 2013 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluţiona cauza, astfel că a admis excepţia de necompetenţă teritorială.
Pe cale de consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării acestuia, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se dezînvesti, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.
A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluţiona acţiunea, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, respectiv instanţa de la domiciliul ales al reclamantului.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a pricinii pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că, faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, se reţine că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.) , dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a judeţului Bistriţa-Năsăud, competenţa soluţionării contestaţiei revine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3219/2013. Civil → |
|---|
