ICCJ. Decizia nr. 3239/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3239/2013
Dosar nr. 3324/225/2009
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr. 3324/225/2009, contestatorul M.I. a solicitat anularea formelor de executare întocmite de intimata D.G.F.P. Mehedinţi, Administraţia Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin.
Prin sentinţa civilă nr. 3476 din 10 august 2009, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul M.I., criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul de judecată din 29 octombrie 2009, s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 1720 din 16 decembrie 2010, pronunţată în Dosar nr. 3324/225/2009, urmare repunerii pe rol, din oficiu, a cauzei la 17 noiembrie 2010, a constatat perimat recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3476 din 10 august 2009 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Mehedinţi, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Drobeta Turnu Severin.
Împotriva deciziei nr. 1720 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți a declarat recurs, contestatorul.
Prin decizia nr. 433 din 22 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a apreciat că acesta nu mai are deschisă calea de atac a recursului, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile legii, ultimul text procedural evocat definind caracterul irevocabil al hotărârii pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Faţă de aceste dispoziţii, un nou recurs la cel declarat împotriva unei decizii cu caracter irevocabil, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în recurs, este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată, în raport de principiul legalității și de regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
La data de 29 martie 2011 a fost înregistrat recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 433 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar această din urmă instanţă, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 23 mai 2011, stabilindu-se termen de judecată la 20 martie 2012.
Prin încheierea din 20 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, constatând, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., că la strigarea pricinii nu s-a prezentat niciuna din părţi şi nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., la data de 18 aprilie 2013, cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod.
În accepțiunea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”.
Apreciind că, de la data întreruperii cursului judecăţii, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii, Înalta Curte constată că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile procesuale mai sus evocate, recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Ca atare, în reglementarea prevăzută de C. proc. civ., în cuprinsul Secţiunii a VI-a- Capitolul III, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi, în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
Astfel, examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de mai mult de 1 an, fiind întrunită condiţia prevăzută de art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod.
Cum, potrivit art. 252 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. perimarea se poate constata din oficiu, pe cale de excepţie, instanţa supremă va face aplicarea acestor texte procedurale, dând eficienţă prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 433 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3270/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
