ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3441/2013
Dosar nr. 2658/85/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţa de faţa
Prin Sentinţa civilă nr. 952/M din 27 iunie 2012, Tribunalul Braşov a fost admisă excepţia lipsei competenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, privind soluţionarea cererii de chemare în judecata formulată de reclamanţii reprezentaţi de S.C.T.F. Braşov, în contradictoriu cu pârâtele CFR SA şi S.C.R.E.Î.R. Braşov fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa civilă nr. 531/2013 din 27 mai 2013 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul S.C.T.F. Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, potrivit cărora, cererile referitoare Ia conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, text de lege ce trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conform cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
S-a reţinut, totodată că, dispoziţiile legale mai sus-evocate stabilesc o competenţă teritorială alternativă, însă exclusivă, astfel că, părţile nu pot alege o altă instanţă decât cele reglementate expres de lege.
Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, care a reţinut următoarele:
Prin instituirea dreptului organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, chiar şi în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziţie procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii.
Referitor Ia categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizaţiilor sindicale de a formula acţiune în numele membrilor lor, se reţine că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
Având în vedere că, în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere decemus, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 283 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a se ţine seama de sediul sindicatului.
Prin această interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.
Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale.
Aşa fiind, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, se constată că, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant, astfel cum rezultă şi din art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2013, pronunţată în recurs în interesul legii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3442/2013. Civil → |
|---|
