ICCJ. Decizia nr. 3585/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3585/2013
Dosar nr. 27261/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin adresa nr. 362/2009, înregistrată la data de 07 mai 2013 pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia civilă, - Încuviinţare executare Silită, Biroul Executorului Judecătoresc M.C., a solicitat, la cererea creditoarei SC A. SA încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului/Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în baza titlului executoriu constând în sentinţa comercială nr. 10594 din 06 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 17778/3/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 08 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 15560/215/2013, Judecătoria Craiova a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa souţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, reţinând că sediul debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului/Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este în sectorul 3, Bucureşti.
II. Pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, cererea a fost înregistrată sub nr. 27261/301/2013 şi a fost soluţionată prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 08 iulie 2013, în sensul trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Craiova ca urmare a verificării propriei competenţe în baza art. 334 C. proc. civ., constatării ivirii conflictului negativ de competenţă şi înaintării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că în cererea de executare silită s-a menţionat explicit că se solicită încuviinţarea executării silite în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, în circumscripţia Judecătoriei Craiova, inclusiv prin poprirea oricăror sume de bani pe care terţii popriţi SC M. SA şi SC F.R. SA le datorează debitoarei, sediile sociale ale acestora fiind în Craiova, aspecte în considerarea cărora a apreciat că în speţă competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Craiova, căreia i-a trimis cauza spre soluţionare.
În conformitate cu prev. art. 20-22 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în conformitate cu prev. art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
III. Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, executorul judecătoresc M.C. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului/Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.
Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii (încuviinţare executare silită) şi data sesizării instanţei (07 mai 2013) norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului legal anterior menţionat „Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc dacă legea nu prevede altfel. Aceasta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.”
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel”.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare a executării silite.
Totodată, se reţine că nu există un text de lege care să oblige executorul să solicite încuviinţarea executării numai la domiciliul/sediul debitorului, existând doar o prezumţie simplă că bunurile debitorului ce pot fi urmărite se află la domiciliul său, prezumţie care însă nu interzice executarea silită şi în alt loc în măsura în care debitorul deţine bunuri ori are, eventual, deschise conturi la bănci care au sediul pe raza teritorială a altei judecătorii decât cea de domiciliu/sediu al debitorului.
De asemenea, prevederile legale în materie nu instituie ca o condiţie prealabilă încuviinţării executării silite, indicare de către creditor a bunurilor debitorului pe care înţelge să le urmărească silit şi nici a formelor de executare silită de care înţelege să uzeze pentru realizarea creanţei sale.
În speţă, se constată că prin însăşi cererea depusă, creditoarea a indicat ca modalitate de executare poprirea şi terţii popriţi SC M. SA şi SC F.R. SA având sediile sociale în Craiova, ceea ce are semnificaţia manifestării opţiunii ca executarea silită să se realizeze în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Craiova asupra sumelor pe care terţii popriţi le datorează debitoarei.
Împrejurarea că sediul debitoarei se află în sectorul 3, Bucureşi nu reprezintă un criteriu atributiv de competenţă în favoarea Judecătoriei sectorului 3, din moment ce creditoarea a indicat poprirea ca modalitate de executare şi terţii popriţi.
Aşadar, întrucât în cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite a fost precizată modalitatea prin care se va realiza executarea silită, respectiv prin poprirea conturilor terţilor popriţi indicaţi, devin aplicabile disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”.
Alin. (1) al art. 453 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă de soluţionare în cazul popririi, face aplicarea principiului disponibilităţii şi statuează că poprirea se înfiinţează la cererea creditorului.
Odată făcută această alegere, nici debitorul, şi nici terţul poprit nu o pot contesta, excepţia de necompetenţă teritorială neputând fi invocată nici de instanţă, din oficiu.
Or, cum în prezenta cauză executorul judecătoresc a cerut încuviinţarea executării silite, prin poprire, asupra terţilor popriţi cu sediile în municipiul Craiova, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Având în vedere, deopotrivă, şi disp. art. 12 C. proc. civ., care prevăd că „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă componente”.
Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Craiova, şi, în considerarea prev. art. 453 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Văzând şi disp. art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3798/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
