ICCJ. Decizia nr. 4533/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4533/2013
Dosar nr. 68396/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 15 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011, în Dosarul nr. 613/112/2011, contestatorul T.I., reprezentat de S.C.M.D.R.R. - Judeţul Bistriţa-Năsăud a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiilor şi Internelor şi menţinerea deciziei din 18 octombrie 1988 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea intimaţilor la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente, până la data plăţii efective a pensiei iniţiale şi suspendarea plăţii pensiei reduse ca urmare a recalculării.
Prin Sentinţa nr. 1775/F din 3 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 613/112/2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, în urma invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă teritorială privind soluţionarea cauzei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Instanţa a constatat, raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, instanţa competentă se stabileşte potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, care era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 27 decembrie 2010, întrucât, abia de la data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, lege care nu poate retroactiva, întrucât ar încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, reglementează competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, care stipulează faptul că cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prin Sentinţa civilă nr. 5216 din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 683931312011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reţinând că dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stipulează faptul că cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
A mai considerat faptul că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar când o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde norme de competenţă este înlocuită cu o altă lege specială, care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se face aplicarea noii legi, competenţa fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului, pensionar la data de 12 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind sistemul unitar de pensii publice.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 din C. proc. civ., în vederea soluţionării acestuia, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 12 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 12 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4532/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4534/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
