ICCJ. Decizia nr. 4716/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4716/2013
Dosar nr. 2299/1/2013
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 6558 din 29 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Oraşul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 1094 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă şi l-a obligat pe recurent să plătească intimaţilor K.A.H., K.R., K.N., K.D. şi A.L., 3000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
S-a reţinut, în esenţă, de către Înalta Curte, verificând dosarul de apel, că decizia atacată i-a fost comunicată pârâtului Oraşul Pâncota prin Primar la data de 14 decembrie 2011, iar recursul a fost declarat la 16 februarie 2012 (luându-se în considerare data plicului), cu depăşirea termenului reglementat de art. 301 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Oraşul Pâncota prin Primar, întemeiată pe prevederile art. 318-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate şi admiterea recursului, conform motivelor scrise.
A arătat că instanţa de recurs a omis, din eroare, a examina înscrisurile depuse în probaţiune referitoare la faptul că nu i-a fost comunicată decizia atacată la data de 14 decembrie 2011, ci doar încheierea de şedinţă prin care a fost amânată pronunţarea.
A precizat că instanţa a examinat doar fila XX. dosar apel, respectiv procesul verbal prin care i-a fost comunicată încheierea, decizia fiindu-i comunicată după formularea cererii din 12 ianuarie 2012 şi anume la 13 februarie 2012, dată de la care au început să curgă cele 15 zile reglementate de art. 301 C. proc. civ.
A mai considerat că dovada faptului că decizia atacată nu i-a fost comunicată rezultă şi din dosarul instanţei de apel, unde se poate observa că sunt mai multe exemplare necomunicate.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.
Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Se observă că textul cuprins la art. 318 alin. (1) prima teză din cod, la care face trimitere contestatorul, are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural, săvârşite involuntar cu ocazia judecăţii şi nu greşeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale sau rezolvarea unui incident procedural.
Se reţine deci că pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.
În speţă, criticile aduse hotărârii atacate vizează neobservarea de către instanţa de recurs a unor înscrisuri din care ar rezulta, în opinia contestatorului, că decizia pronunţată în apel i-a fost comunicată acestuia la o altă dată .
Nu pot fi primite însă respectivele susţineri, motivat de faptul că la fila XX. a dosarului de apel există un înscris intitulat „comunicare hotărâre civilă - dovada de primire şi procesul verbal de predare” din care rezultă comunicarea către contestator a deciziei civile nr. 1094/2011 a Curţii de Apel Timişoara la data de 14 decembrie 2011.
Prezumţia ce rezultă din procesul verbal menţionat anterior nu a fost răsturnată printr-o probă contrară, simpla afirmaţie a contestatorului privind cuprinsul înscrisurilor comunicate nefiind suficientă pentru a combate situaţia de fapt dovedită prin procesul verbal de comunicare.
Mai mult, se reţine, conform adresei existentă la fila XY. a dosarului în apel, că urmare solicitării de către contestator a comunicării deciziei civile nr. 1094/2011, instanţa de apel a adus la cunoştinţa acestuia faptul că încheierea de amânare a pronunţării face parte integrantă din decizie şi se comunică împreună, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul verbal de predare aflat la fila XX. a Dosarului nr. 1023/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara, respectiv că a fost comunicată funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei, care a semnat de primire şi a aplicat şi ştampila Primăriei.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, motiv pentru care, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea apărătorului intimaţilor, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, va fi obligat contestatorul la plata către K.A.H., K.R., K.N., K.D. şi A.L. a sumei de 1202 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de Oraşul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 6558 din 29 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe contestator la 1202 RON cheltuieli de judecată către intimaţii K.A.H., K.R., K.N., K.D. şi A.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4686/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4742/2013. Civil → |
|---|
