ICCJ. Decizia nr. 4752/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4752/2013
Dosar nr. 2233/54/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Recurentul-revizuent H.D.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2401 din data de 3 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1887/263/2009, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivare a arătat că a chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i redea în circuitul agricol suprafaţa de 4998 m.p. teren situat în T 10 P 348/8 pe raza comunei Slivileşti pentru care posedă titlu de proprietate solicitând şi uzufructul pe ultimii 3 ani precum şi refacerea plantaţiei de pomi fructiferi şi viţă de vie.
A mai arătat că instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele să-i achite suma de 10.061 lei cu titlu de uzufruct pe ultimii 3 ani, apreciind că redarea terenului nu se mai poate face, pronunţându-se Sentinţa nr. 702 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a arătat că nu făcut recurs, întrucât pârâta prin reprezentanţii săi l-a chemat la negocieri făcându-i o ofertă de cumpărare a terenului cu care acesta a fost de acord, considerând că aceasta a fost numai o modalitate pentru a-l determina să piardă termenul de recurs.
În acest sens, consideră nelegală şi netemeinică decizia Tribunalului Gorj, fiind irevocabilă, ea putând fi retractată într-o cale extraordinară de atac precum revizuirea.
Învederează că înţelege să se prevaleze de Sentinţa nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3312/263/2009 al Judecătoriei Motru, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului declarat de SC C.E.T. prin Decizia civilă nr. 921 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Gorj, precum şi de Sentinţa nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3739/263/2007 al Judecătoriei Motru rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 246 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Gorj.
Hotărârea judecătorească a cărei revizuire o solicită este în totală contradicţie cu cele constatate în considerentele şi dispozitivul celor două sentinţe sus-amintite care au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că se impune anularea celei din urmă.
S-a mai arătat că prin decizia supusă revizuirii i-a fost anulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu unde intimata a intrat abuziv în anul 1999, distrugându-i gardul şi plantaţia şi unde excavează şi în prezent, împroprietărind astfel, nejustificat pe intimată cu terenul revizuentului.
Decizia instanţei de recurs, s-a arătat, este o hotărâre potrivnică hotărârilor date anterior, întrucât prin acţiunile pe care reclamantul le-a dedus judecăţii a avut în vedere obţinerea, valorificarea şi apărarea proprietăţii, iar ultima instanţă care s-a pronunţat în cauză nu a avut în vedere această stare de fapt şi de drept dovedită cu probe.
Prin Decizia nr. 3313/2012 Tribunalul Gorj a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Craiova reţinând că temeiul juridic invocat este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 174 din 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de revizuire situaţia în care "există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate". Art. 327 C. proc. civ. prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice, instanţa de revizuire va anula cea din urmă hotărâre.
Fundamentul acestui caz de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii lucrului judecat cu funcţia sa de excepţie de procedura, de ordine publica.
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză nu mai este posibil.
Autoritatea de lucru judecat îndeplineşte două funcţii, din punct de vedere procesual: una de excepţie şi una de prezumţie.
Excepţia are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată, impunând condiţia identităţii de acţiuni care privesc acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prezumţia se întemeiază pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aşadar, spre deosebire de excepţie, prezumţia reclamă diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.
Dar, în cazul revizuirii interesează funcţia procesuală de excepţie.
Deşi excepţia autorităţii de lucru judecat are caracter absolut şi deci poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă, uneori este posibil ca în aceeaşi pricină două instanţe deosebite sau chiar aceeaşi instanţă, în dosare distincte, să pronunţe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi nici instanţa din oficiu nu a ridicat-o, situaţia creată poate fi remediată numai pe calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe cazul de revizuire reglementat prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Deci, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este întemeiată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Astfel, chiar şi atunci când excepţia autorităţii de lucru judecat a fost pusă în discuţie şi s-a respins în al doilea proces, partea nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece se opune de această dată însăşi puterea de lucru judecat asupra rezolvării date chiar acestei excepţii procesuale.
S-a mai reţinut că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de revizuire, deşi este o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea ce se cere a fi anulată, nu exercită totuşi un control judiciar propriu-zis pe fond, limitându-se doar la anularea (iar nu reformarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a nesocotit autoritatea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
În speţă, revizuentul a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1887/263/2009 indicând ca fiind potrivnică Sentinţei civile nr. 2851 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 3312/263/2009 şi Sentinţa civilă nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 3739/263/2007, invocând ca temei de drept disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existenţa unor hotărârii definitive potrivnice date de instanţe de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
În prima situaţie, tribunalul pronunţând decizia a cărei anulare se cere, a fost instanţă de recurs, dar a reformat hotărârea primei instanţe, a modificat-o în sensul respingerii acţiunii, deci a evocat fondul.
În celelalte două situaţii, sentinţele pronunţate în ordine cronologică şi indicate ca fiind sentinţele faţă de care Decizia nr. 2401/2012 este potrivnică, au evocat fondul fiind păstrate în calea de atac a recursului.
S-a mai reţinut că prin Sentinţa nr. 2490 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosar nr. 3739/263/2007 - păstrată în recurs, a fost admisă în parte plângerea formulată de petiţionarul H.D.G., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Slivileşti, Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj şi pârâtul Complexul E.T. SA, fiind obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Slivileşti să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de 4998 mp pentru care a eliberat adeverinţa de proprietate din 3 aprilie 2006 şi proces-verbal de punere în posesie şi să o înainteze intimatei Comisia Judeţeană Gorj de fond funciar.
De asemenea, a fost obligată intimata Comisia Judeţeană Gorj de fond funciar să elibereze petentului titlul de proprietate
Prin decizia a cărei anulare se cere nr. 2401 din 3 septembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 702 din 13 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 1887/263/2009.
S-a dispus modificarea sentinţei şi s-a respins acţiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios şi plata uzufructului.
S-a constatat că în cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepţia, dar s-a apreciat că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există identitate de părţi, fie şi parţială, cu privire la obiect şi cauză, nu există identitate.
În privinţa obiectului principal, în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, comisiile cu atribuţii în acest sens, fiind obligate la întocmirea şi eliberarea titlului de proprietate şi a procesului-verbal de punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretenţiile reclamantului la plata lipsei de folosinţă a terenului, pârât în această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O. SA.
Faţă de caracterul diferit al obiectului celor două cereri, apare evident că şi în privinţa cauzei, ca element structural al triplei identităţi cerută de excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut că cele două acţiuni nu au avut aceeaşi cauză, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecăţii, prima cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile legii speciale a fondului funciar şi cea de-a doua, pe dreptul comun.
Prin Sentinţa civilă nr. 2851 din 9 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3312/263/2009, păstrată în recurs, s-a respins acţiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul SC C.E.T. SA în contradictoriu cu detentorul H.D.G. şi intimatele Comisia locală de fond funciar Slivileşti şi Comisia judeţeană de fond funciar Gorj.
De asemenea, prin decizia a cărei anulare se cere 2401 din 3 septembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 1887/263/2009 de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC C.E.O. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 702 din 13 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Motra în Dosarul nr. 1887/263/2009.
S-a dispus modificarea sentinţei şi s-a respins acţiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios şi plata uzufructului.
S-a constatat că în cel de-al doilea proces, nu s-a invocat excepţia, dar s-a apreciat ca şi în ipoteza analizată în precedent, că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există identitate de părţi, fie şi inversate cu privire la calitate, cu privire la obiect şi cauză, nu există identitate.
În privinţa obiectului principal, s-a reţinut că în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, analizându-se legalitatea titlului de proprietate într-o cerere având ca obiect anularea actelor premergătoare şi constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 26 februarie 2009 emis în favoarea pârâtului H.D.G. pentru suprafaţa de 4998 mp, teren arabil, iar în cel de-al doilea proces obiectul îl reprezintă pretenţiile reclamantului la plata lipsei de folosinţă a terenului, pârât în această cerere fiind C.E.O. SA.
Faţă de caracterul diferit al obiectului celor două cereri s-a reţinut că şi în privinţa cauzei, ca element structural al triplei identităţi cerută de excepţia autorităţii de lucru judecat cele două acţiuni nu au avut aceeaşi cauză, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecăţii, prima cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile legii speciale a fondului funciar şi cea de-a doua, pe dreptul comun.
Împotriva acestei decizii revizuentul H.D.G. a declarat recurs fără a indica motivele de recurs potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Din analiza criticilor se constată că acestea se pot încadra în conţinutul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, hotărârea este criticată pentru că a aplicat restrictiv dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezumându-se la a se raporta doar la îndeplinirea celor trei condiţii prevăzute în cazul în care se poate invoca excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a se avea în vedere situaţiile nou create când există litigii în materia fondului funciar unde soluţiile date trebuie să reflecte o nouă viziune juridică legată în principal de identitatea cauzei astfel ca o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat să nu contrazică o altă hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, fără a se avea o viziune nuanţată în ce priveşte fiecare obiect al acţiunii.
S-a arătat că s-a cerut revizuirea Deciziei civile nr. 2401 din 3 septembrie 2012 a Tribunalului Gorj în raport de Sentinţa nr. 2851 din 9 decembrie 2009 a Judecătoriei Motru şi nr. 2490 din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Motru.
Principiul puterii lucrului judecat a fost greşit înţeles şi din perspectiva practicii juridice.
Recursul va fi respins.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate. Revizuirea unei hotărâri a unei instanţe de recurs se poate cere atunci când evocă fondul.
Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat şi ca atare hotărârile trebuie să fie date în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Or instanţa de recurs evocă fondul atunci când, admiţând recursul, prin efectul modificării hotărârii recurate, reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele anterioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci, situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate şi statuând în mod autonom asupra raportului juridic litigios.
Analizând hotărârea atacată din perspectiva principiilor statuate de conţinutul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi din perspectiva criticilor formulate se constată că această hotărâre este dată cu aplicarea corectă a legii.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în primul dosar obiectul principal este în materia fondului funciar, comisiile cu atribuţii în acest sens, fiind obligate la întocmirea şi eliberarea titlului de proprietate şi a procesului-verbal de punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretenţiile reclamantului la plata lipsei de folosinţă a terenului, pârât în această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci C.E.O. SA.
Din caracterul diferit al obiectului celor două cereri, derivă şi cauza diferită prima cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile legii speciale a fondului funciar şi cea de-a doua, pe dreptul comun.
Aşa fiind, instanţa a reţinut corect că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire, aceasta fiind în mod corect respinsă, iar recursul se priveşte nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul H.D.G. împotriva Deciziei civile nr. 174 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4751/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4753/2013. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
