ICCJ. Decizia nr. 4859/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4859/2013
Dosar nr. 8948/117/2012
Şedinţa publica din 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 17/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apei Cluj, secţia I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul U.D. împotriva sentinţei civile nr. 854 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj şi a fost obligat apelantul să-i plătească intimatului F.F. suma de 496 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 854 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalul Cluj a fost admisă excepţia de necompetenta generală şi, în consecinţă, a fost respinsă, ea inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul U. în contradictoriu cu pârâtul F.F.; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1200 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul a invocat faptul că pârâtul a inserat în teza sa de doctorat tema cu titlul „Căminul de apă roman pentru ruperea presiunii de la Copăceni", fără acordul său, deoarece această lucrare îi aparţine şi a prezentat-o la Simpozionul ştiinţific de la Copăceni din anul 19%.
Plagiatul este definit în art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 ca fiind însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezemându-le drept creaţie personală.
Consiliul Naţional de Etică analizează cazurile sesizate referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită şi face recomandări de soluţionare şi/sau de aplicare a sancţiunilor - ceea ce denotă necompetenţa generală şi atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Cererea de recurs formulată de reclamant a fost recalificată ca cerere de apel, care nu a fost netimbrată, şi în consecinţă, intervine sancţiunea anulării.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantului obligaţia de a achita 4 RON taxă judiciară de timbru, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 un timbru judiciar în sumă de 0,15 RON.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, apelantul a fost citat cu menţiunea să achite taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar stabilite în sarcina lui, sub sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Întrucât obligaţia de timbrare este prioritară, aşa cum rezultă din prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat sub sancţiunea anulării cererii în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii până la termenul stabilit de instanţă, iar apelantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, în baza acestor dispoziţii legale şi a art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum şi O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, se impune anularea apelului ca netimhrat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C. proc. civ., apelantul va fi obligat să-i plătească intimatului suma de 496 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarai recurs reclamantul U.D., în susţinerea căruia a arătat că nu a fost citat regulamentar şi, astfel, nu i s-a adus Ia cunoştinţă obligativitatea timbrării.
Conform art. 92 C. proc. civ., înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia. Apoi, legea prevede că: dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul va înmâna citaţia unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul cerţificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate; dacă persoanele arătate anterior nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor; dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Din dovada comunicării citaţiei aflată la dosar rezultă că aceasta a fost afişată, ceea ce nu era necesar deoarece este pensionar şi, prin urmare, se afla Ia domiciliu.
Înalta Carte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Reclamanlul-recurent susţine că procedura de citare, care se referea şi la obligaţia de satisfacere a taxei de timbru, s-a realizat prin afişare, în condiţiile art. 92 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., deşi se afla la domiciliu, fiind pensionar.
Aspectul reclamat vizează o constatare personală a agentului care a efectuat procedura de citare, aflată sub protecţia conferită de art. 100 alin. final C. proc. civ., care prevede că procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Prin urmare, atât timp cât actul procedural în cauză nu a fost anulat, acesta îşi produce pe deplin efectele şi face să nu se reţină incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În considerarea acestor argumente care susţin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U.D. împoiriva deciziei nr. 17/A din data de 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Proniinţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4860/2013. Civil → |
|---|
