ICCJ. Decizia nr. 4860/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4860/2013
Dosar nr. 3203/105/2009/a1
Şedinţa publică din 29 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 30 iunie 2009 (Dosar nr. 3203/105/2009), contestatoarea SC W.T. SRL a chemat în judecată pe intimata Comisia de Plată a Despăgubirilor comuna P., prin Primar, solicitând instanţei să dispună stabilirea despăgubirilor pentru terenul de 496 mp ce aparţine contestatoarei, ca urmare a declanşării procedurilor de expropriere conform hotărârii nr. 1 din 27 mai 2009 a Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P. şi a hotărârii Consiliului Judeţean Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes judeţean „Drum judeţean de Centură DJ 236, judeţul Prahova", fiind menţionată la poziţia nr. AA în anexa nr. 2 la hotărârea de expropriere, precum şi să fie obligată intimata la plata unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat, în sumă de 209.808 RON.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că este proprietara terenului conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007 autentificat de BNP A.S., înscris în cartea funciară, iar, conform hotărârii Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P., terenul urmează a fi expropriat, contestatoarea fiind notificată de către Comisie prin transmiterea hotărârii în data de 10 iunie 2009, valoarea imobilului expropriat fiind stabilită la 60.869 RON, sumă care este mult prea mică în raport de valoarea reală a terenului.
A învederat că datorită dezvoltării zonei prin apariţia mai multor corporaţii, preţurile terenurilor au crescut, menţinându-se la o cotă ridicată; terenul a fost achiziţionat cu 56 euro/mp, propunându-se ca despăgubire o sumă mult mai mică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 9 şi 8 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
La termenul din 19 ianuarie 2010, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Judeţului Prahova, prin Consiliul Judeţean Prahova.
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 16 februarie 2010, Tribunalul Prahova a respins contestaţia, ca neîntemeiată, reţinând că, potrivit hotărârilor nr. 55 din 29 aprilie 2009 şi nr. 1 din 27 mai 2009, procesului-verbal nr. XX din 27 mai 2009, raporturile evaluare din 02 aprilie 2009, anexelor depuse la dosar, contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007 şi schiţelor de plan, contestatoarea a dobândit un teren de 9243 mp situat în comuna P., sat P.A. - T. YY, P.ZZ, WW, teren din care s-a dispus exproprierea de către intimaţi, în scopul efectuării unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean, respectiv drumul judeţean de centură DJ 236, jud. Prahova, pe teritoriul localităţilor B. şi P., a unei parcele de teren de 496 mp din terenul proprietatea contestatoarei, ocazie cu care s-a stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat suma de 60.869 RON, echivalent a 14.380 euro, sumă la stabilirea căreia s-a ţinut seama de actele normative ce reglementează exproprierea, valoarea de piaţă, zona de referinţă, coeficienţii pozitivi şi negativi aplicaţi în baza metodelor de evaluare.
Potrivit art. 5 şi urm. din Legea nr. 198/2004, în cazul exproprierii terenurilor pentru construcţia unor autostrăzi, altor lucrări, de utilitate publică, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat se stabileşte în funcţie de valoarea de piaţă a terenului, determinată de amplasament, de preţul pieţei, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.
Câtă vreme la stabilirea despăgubirilor în valoare totală de 60.869 RON s-a ţinut seama de o serie de criterii prevăzute de lege, respectiv amplasament, valoarea economică în prezent şi în viitor a terenului, preţurile practicate pe piaţa liberă, coeficienţii pozitivi şi negativi de evaluare, etc., iar contestatoarea nu a făcut nicio dovadă că suma acordată nu reprezintă valoarea reală a despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul expropriat, s-a concluzionat că în mod corect, la stabilirea despăgubirilor prin hotărârea nr. 1/2009, s-a ţinut seama de dispoziţiile legale; suma de 60.869 RON reprezintă valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea apelului, apelanta a susţinut că soluţia a fost dată cu încălcarea dreptului ia apărare şi a principiului contradictorialităţii şi disponibilităţii.
Astfel, deşi la termenul din 19 ianuarie 2010 s-a dispus introducerea în cauză a intimatului Consiliul Judeţean Prahova, care a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 1 din 27 mai 2009, aceste înscrisuri nu au fost comunicate eontestatoarei, ce s-a aflat, practic, în imposibilitate de a avea cunoştinţă de conţinutul acestora şi de cursul procesului.
În faţa instanţei de fond, contestatoarea nu a apelat la asistenţă juridică de specialitate, considerând că este suficient ca odată cu acţiunea să depună cele două înscrisuri - contractul de vânzare-cumpărare privind terenul expropriat şi hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009, astfel încât din diferenţa evidentă dintre cele două valori - preţul de cumpărare şi valoarea stabilită ca despăgubire - reiese foarte clar că preţul stabilit ca despăgubire este mult sub preţul real şi corect al terenului.
Intimaţii nu au formulat întâmpinări.
În apel s-a administrat proba cu expertiză, iar, prin decizia civilă nr. 26 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul şi a schimbat tot sentinţa, iar, pe fond, a admis contestaţia, intimaţii fiind obligaţi să plătească contestatoarei o despăgubire în cuantum de 75.948 RON, calculată conform raportului de expertiză, precum şi 1800 RON, cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, raportat la dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, că experţii desemnaţi de părţi au stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul în litigiu utilizând ofertele de vânzare pe internet, cu aplicarea unor corecţii de individualizare vizând reţelele de transport, echiparea tehnico-edilitară, caracteristicile ameliorative, plantaţiile existente şi geometria separării proprietăţii, metodă ce nu corespunde criteriilor legale.
Prin urmare, la stabilirea despăgubirilor, instanţa a avut în vedere evaluarea efectuată de expertul desemnat de instanţă, G.E., aceasta ţinând seama de valoarea de piaţă a terenului, raportat fa amplasamentul acestuia şi la preţurile practicate pe piaţa liberă.
Intimatul Judeţul Prahova, prin Consiliul Judeţean Prahova, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că expertiza însuşită de instanţă nu s-a raportat ia prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi nu a avut în vedere vânzările efective ale imobilelor în zona respectivă.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greşita obligare a intimaţilor la întreaga sumă acordată cu titlu de despăgubiri, în condiţiile în care Judeţul Prahova, prin Consiliul Judeţean Prahova, a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, situaţie în care se impunea doar plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă şi cea deja consemnată.
Prin decizia civilă nr. 346 din 24 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, prin încheierea de la termenul din 24 iunie 2010, instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie efectuată de către o comisie compusă din trei experţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru terenul expropriat, ţinând seama de preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Astfel, cei trei experţi desemnaţi au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparaţiei directe şi având în vedere ofertele de pe internet şi ale agenţiilor imobiliare.
Expertiza omologată de instanţa de apel - punctul de vedere al expertului G.E. - nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, folosind, confonn concluziilor acestuia, informaţiile primite de la cetăţenii din zonă, informaţiile agenţiilor imobiliare şi metoda comparaţiei directe, metodă la care au apelat şi cei doi experţi ai părţilor din proces.
Prin urmare, ceea ce au analizat experţii au fost ofertele de vânzare de pe internet şi nu vânzările efective, aşa cum prevăd dispoziţiile citate, niciunul dintre cei trei experţi neidentificând preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, de aceeaşi categorie cu cel expropriat, în sensul de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi nu de oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea intimaţilor doar la plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă cu titlu de despăgubiri şi cea deja consemnată în baza hotărârii contestate, nu a mai fost cercetat, faţă de soluţia dată primei critici a recurentului.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3203/105/2009/a1.
Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a îndrumărilor date prin decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; totodată, la solicitarea apelantei, separat, s-a solicitat experţilor să stabilească care era valoarea terenului expropriat la momentul emiterii hotărârii Consiliului Judeţean Prahova.
Expertiza a fost întocmită de către comisia constituită experţii: N.C., desemnat de expropriat, M.I., desemnat de expropriator şi C.C., numit de instanţă.
Intimatul Judeţul Prahova, prin Consiliul Judeţean Prahova, a formulat obiecţiuni, susţinând, în esenţă, că metoda de calcul folosită de către cei trei experţi nu corespunde criteriilor expres prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea cuantumului despăgubirilor impunându-se a se ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administraţi v-teriîortală, la data întocmirii raportului, ce au fost respinse.
Prin decizia civilă nr. 11 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul formulat de contestatoarea SC W.T. SRL, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a admis contestaţia în parte, a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei la suma de 64.349 RON, conform raportului de expertiză întocmit de experţii C.C., N.C. şi M.I. - opinia expertului C.C., în loc de 60.869 RON, despăgubiri în sarcina de plată a expropriatorului Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova, cu cheltuieli de judecată - 1000 RON, în favoarea apelantei.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin expertiza întocmită de către comisia de experţi constituită conform legii a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, fiecare expert determinând un cuantum diferit.
Astfel, expertul N.C. a precizat că valoarea totală a despăgubirilor estimată pentru terenul expropriat, de 496 mp, este de 95.425 RON, expertul M.I., desemnat de intimatul Judeţul Prahova, a stabilit valoarea totală la suma de 44.226 RON, iar expertul C.C., numit de instanţă, a determinat o valoare de 64.349 RON.
Legat de solicitarea separată a apelantei, în sensul de a se stabili care era valoarea terenului expropriat la momentul emiterii hotărârii Consiliului Judeţean Prahova, expertul C.C. a arătat că în raport de Standardele internaţionale de evaluare privind „valoarea de piaţă", valoarea estimată va reflecta starea efectivă a pieţei şi conjunctura valabilă la data evaluării şi nu la o dată anterioară sau ulterioară. Pentru acest motiv, expertul a învederat că în contextul prezentat nu poate estima valoarea la o dată anterioară sau ulterioară datei evaluării.
Cei trei experţi au concluzionat că piaţa imobiliară în prezent este practic inactivă, cererea şi oferta fiind influenţate de imobilele netranzacţionate în anul 2011 şi 2012, datorită situaţiei social-economice, a perioadei de criză economică şi a lipsei de credite imobiliare care afectează industria construcţiilor şi piaţa imobiliară.
Din acest motiv, experţii în cauză, având specialitatea „evaluări proprietăţi imobiliare", fiind şi atestaţi ANEVAR, au ajuns în mod argumentat şi detaliat la concluzia stabilirii cuantumului despăgubirii raportat la o piaţă imobiliară inactivă, cu referire directă la terenuri de genul celui expropriat în speţă, aflat în intravilan, arabil.
Aceştia au folosit, motivat, aceeaşi formulă de calcul pentru stabilirea valorii de despăgubire totală, diferenţele provenind din utilizarea, de către fiecare, a unei valori unitare de despăgubire diferită - folosită drept criteriu în cadrul formulei standard de calcul practicată - şi, parţial, din stabilirea unui coeficient diferit de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, utilizat, de asemenea, drept criteriu în cadrul algoritmului de calcul folosit.
Potrivit adresei Primăriei comunei P. către expertul M.l., depusă în copie la dosar, s-a comunicat acestuia că informaţiile solicitate, referitoare la preţurile de tranzacţionare a unor terenuri situate pe raza comunei P. - zona M. (în care se află şi terenul expropriat din prezenta cauză), nu privesc şi nu rezultă din activitatea instituţiei, iar baza de date a Primăriei P., privitoare la bunurile imobile de pe raza acestei comune, nu poate oferi informaţii despre preţul pe metru pătrat raportat la o anumită perioadă de timp pentru zona respectivă.
Şi Camera Notarilor Publici a comunicat aceluiaşi expert ca nu există la nivelul instituţiei o situaţie centralizată a contractelor de vânzare-cumpărare privitoare la terenurile de pe raza comunei P., expertul fiind îndrumat să se adreseze Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară, oficiu care, îa rândul său, a arătat că nu deţine o evidenţă statistică a preţurilor de vânzare a imobilelor situate pe raza judeţului Prahova, preţurile putând fi stabilite prin „rapoartele de expertiză" utilizate de Camera Notarilor Publici Prahova.
Instanţa de apel a reţinut că Studiul cuprinzând valorile etalon minim, pentru terenuri şi construcţii situate în judeţul Prahova, ce este utilizat în activitatea notarială, studiu întocmit de Camera Notarilor Publici Prahova, are caracter informativ şi priveşte preţurile minime utilizate pentru înstrăinarea imobilelor terenuri şi construcţii, în funcţie de amplasament şi caracteristici, însă Camera Notarilor Publici Prahova nu deţine o situaţie centralizată a contractelor de vânzare-cumpărare privitoare la terenurile de pe raza comunei P.
De principiu, niciun notar public nu oferă informaţii legate de preţul cu care s-a vândut în cadrai biroului său notarial un teren, de orice fel, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat între terţe persoane, străine de prezenta cauză.
Curtea a conchis că, în contextul dat, algoritmul de calcul folosit de toţi experţii, inclusiv cel desemnat de intimat, este cel care se justifică a fi avut în vedere, neimpunându-se refacerea raportului de expertiză.
În privinţa cuantumului efectiv al despăgubirii, Curtea a apreciat că suma stabilită de expertul C.C., numit de instanţă, de 64.349 RON, este suma ce se impune a fi luată în considerare, întrucât acest expert este cel care a detaliat cel mai bine în cuprinsul lucrării, inclusiv în fişele FI şi F2, anexate raportului de expertiză, modul în care a ajuns la stabilirea valorii unitare de despăgubire (determinată ca fiind de 129,74 RON/mp valoare utilizată) în cadral formulei de calcul pentru determinarea, în final, a valorii totale de despăgubire estimată.
Expertul M.l., desemnat de expropriator, nu explică în niciun fel suma utilizată drept valoare unitară de despăgubire, stabilită la 17,86 euro/mp (81,06 RON/mp), iar expertul N.C., în determinarea valorii unitare de despăgubire, stabilită de acesta la 39,15 euro/mp (174,90 RON/mp), utilizează numai trei comparaţii, toate cu preţurile cele mai mari, spre deosebire de expertul C.C., ce a avut în vedere, drept date de comparaţie, 15 asemenea date.
Instanţa de apel a mai. reţinut că, chiar dacă Judeţul Prahova, prin Consiliul Judeţean Prahova, a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, stabilită drept cuantum al despăgubirii prin hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P., suma respectivă nu a fost efectiv achitată apelantei-contestatoare, nefiind însuşită de aceasta din urmă până în prezent, astfel cum s-a arătat de parte, susţinere necombătută în vreun fel. Din acest motiv nu se poate reţine obligaţia de plată în sarcina expropriatorului doar a diferenţei dintre suma de 64.349 RON, stabilită drept despăgubiri de către instanţă şi suma de 60,869 RON, fixată drept despăgubiri prin hotărârea contestată.
În termen legal a declarat recurs intimatul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin soluţia pronunţată în cauză nu au fost respectate îndrumările date prin decizia de casare nr. 346/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul de a se stabili cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, metoda comparaţiei directe folosită de cei trei experţi nu se regăseşte printre criteriile prevăzute expres şi neechivoc de norma aplicabilă, şi anume preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele în zona respectivă.
Ceea ce experţii au analizat au fost ofertele de vânzare de pe internet şi nu vânzările efective, aşa cum prevede textul citat. Or, experţii trebuiau să ţină seama de preţurile cu care s-au vândut terenurile din categoria arabil intravilan din localitatea P., la data întocmirii raportului de expertiză. Niciunul din cei trei experţi nu a identificat preţurile obişnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă, fiind de notorietate făptui că preţurile imobilelor au înregistrat o scădere considerabilă în ultimii ani.
Practica instanţei supreme este în sensul că sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" are semnificaţia de „preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare" şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
Astfel, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a preţului, preţul solicitat fiind mai mare.
Recurentul a mai arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică şi datorită faptului că Judeţul Prahova a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, situaţie faţă de care, dacă cererea intimatei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea sa doar la diferenţa dintre suma consemnată şi valoarea stabilită de instanţă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, întrucât, pe de o parte, expertiza efectuată în cauză s-a raportat la art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar instanţa de apel a respectat dispoziţiile deciziei de casare nr. 346/2012.
În cauză, instanţa de apel a prezentat argumentele care au justificat stabilirea despăgubirilor pe baza metodei de calcul folosite de către toţi cei trei experţi din comisie, astfel încât critica recurentului că nu s-a respectat criteriul „preţurilor cu care se vând în mod obişnuit imobilele în zona respectivă" apare, în contextul explicat pe larg de Curte, ca o formă fără fond, pentru că o piaţă inactivă imobiliară nu generează preţuri concrete care să poate fi luate în seamă. Or, metoda folosită de toţi cei trei experţi a avut în vedere existenţa unei vânzări ipotetice a terenuiui expropriat, în funcţie de criteriile arătate în cuprinsul raportului de expertiză.
Pe de altă parte, cu privire la al doilea motiv de recurs, intimata a precizat că suma de 60.869 RON, stabilită prin hotărârea nr. 1/2009, nu a fost efectiv achitată contestatoarei, nefiind însuşită de aceasta din urmă până în prezent. Această susţinere nu a fost combătută de către recurent în faţa instanţei de apel.
Examinând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Soluţia consacrată de textul citat are o justificare deplină şi o legitimare incontestabilă ce decurge din însăşi raţiunea controlului judiciar, dispoziţiile în cauză limitând însă obligativitatea deciziei instanţei de recurs la problemele de drept, dezlegate şi la necesitatea administrării unor probe.
Precizările pe care Ia face articolul în cauză sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
În speţă, prin decizia nr. 346 din 24 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat că instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie (ce urma a fi efectuată potrivit art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994), având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat, pentru terenul expropriat, ţinând seama de preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Cu toate acestea, cei trei experţi desemnaţi au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparaţiei directe şi având în vedere ofertele de pe internet şi ale agenţiilor imobiliare, fără a se conforma dispoziţiilor legale de mai sus.
Drept consecinţă, instanţa de recurs a considerat că se impune casarea hotărârii recurate pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor datorate contestatoarei cu respectarea criteriilor legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
După casare, experţii au concluzionat că piaţa imobiliară este inactivă în prezent, că cererea şi oferta sunt influenţate de imobilele netranzacţionate în anul 2011 şi 2012, datorită situaţiei social-economice, a perioadei de criză economică şi a lipsei de credite imobiliare care afectează industria construcţiilor şi piaţa imobiliară.
Din acest motiv, experţii în cauză au ajuns la concluzia stabilirii cuantumului despăgubirii raportat la o piaţă imobiliară inactivă, cu referire directă la terenuri de genul celui expropriat în speţă (aflat în intravilan, arabil), stabilind valori diferite pe baza aceluiaşi algoritm. Diferenţele în ceea ce priveşte cuantumul estimat au provenit din utilizarea, de către fiecare expert, a unei valori unitare de despăgubire diferită - folosită drept criteriu în cadrul formulei standard de calcul practicată - şi, parţial, din stabilirea unui coeficient diferit de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, utilizat, de asemenea, drept criteriu în cadrul algoritmului de calcul folosit de experţi.
Deşi, conform deciziei de casare, era necesar a se obţine relaţii pentru a se verifica preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administraţiv-teritorială unde se află situat terenul supus exproprierii, instanţa de apel nu a manifestat rol activ, nu s-a adresat în mod direct Primăriei comunei P. - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Camerei Notarilor Publici, Oficiului de Cadastru şi Publicitate imobiliară, altor instituţii abilitate a prezenta relaţii în acest sens, nu a pus în vedere părţilor în litigiu să facă astfel de demersuri, considerând că sunt suficiente relaţiile comunicate către expertul M.l. În acest context, instanţa de apel a respins şi obiecţiunile formulate de intimatul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova, care a apreciat că la calculul despăgubirilor nu s-a ţinut cont de preţul de vânzare, folosindu-se doar metoda comparaţiei prin raportare la ofertele de vânzare de pe internet.
Rezultă că, în cauză, potrivit adresei din 31 mai 2011 a Primăriei comunei P., informaţiile referitoare la preţurile de tranzacţionare a unor terenuri situate pe raza comunei P. - zona M. nu privesc şi nu rezultă din activitatea instituţiei, că baza de date a Primăriei P., privitoare la bunurile imobile de pe raza acestei comune, nu poate oferi informaţii despre preţul pe metru pătrat raportat la o anumită perioadă de timp pentru zona respectivă.
Or, în raport de aceste date se impunea emiterea unei adrese la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, această instituţie fiind cea care calculează impozitele pentru terenurile din raza sa teritorială în funcţie de valoarea de impunere, de actele de proprietate ataşate cererilor de impunere.
La rândul său, Camera Notarilor Publici a comunicat expertului M.l., care a solicitat informaţii din contractele de vânzare cumpărare a terenurilor de pe raza comunei P., că nu există la nivelul instituţiei o situaţie centralizată a acestor acte, fără însă a menţiona în mod cert lipsa unor astfel de documente.
Pe de altă parte, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a arătat că nu deţine o evidenţă statistică a preţurilor de vânzare a imobilelor situate pe raza judeţului Prahova, însă a recomandat expertului consultarea documentelor existente în arhiva sa.
Conform acestor relaţii, procedând la refacerea expertizei instanţa de apel a constatat că nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi, apreciind că expextiza tehnică de specialitate reprezintă o probă utilă, a dat curs valorificării ei, prin urmare, a contrazis flagrant, absolut şi discreţionar decizia instanţei superioare.
Instanţa de apel, fără a administra probele considerate obligatorii pentru soluţionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, a soluţionat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a crea convingerea pronunţării unei hotărâri legale, aspect de natură a atrage casarea deciziei recurate pentru încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova împotriva deciziei nr. 11 din data de 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, va casa decizia şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Având în vedere soluţia dată primei critici a recurentului, Înalta Curte consideră că în această fază procesuală nu se mai impune cercetarea cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea intimaţilor doar la plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă cu titlu de despăgubiri şi cea deja consemnată în baza hotărârii contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova împotriva deciziei nr. 11 din data de 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Pioieşti, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4861/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
