ICCJ. Decizia nr. 495/2013. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 495/2013
Dosar nr. 403/59/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin decizia civilă nr. 850 din 14 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. 2204.1/115/2008*, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul formulat de către reclamantul D.I. împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 07 noiembrie 2011, pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin în contradictoriu cu pârâta SC „E." SRL Mehadia.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare D.I., arătând că decizia din 14 martie 2012 este nelegală întrucât anulează o altă decizie, şi anume, decizia nr. 1733 din 12 iulie 2010, dată tot de aceeaşi instanţă, care a dispus rejudecarea prezentului dosar şi prevedea obligativitatea, pentru Tribunalul Caraş-Severin, de a solicita, către SC E. SRL, dovada comunicării deciziei nr. 20 din 01 decembrie 2000 de concediere lucru, care nu s-a realizat nici în prezent.
De asemenea, a arătat că instanţa de recurs nu a luat în seama faptul că martorul principal C.I., se află în relaţie de duşmănie cu contestatorul, iar în acest caz Codul procedură civilă are restricţii privind mărturia sub jurământ.
Există un precedent judiciar în cazul acestei cauze, ce priveşte tot pe SC E. SRL, şi anume, în dosarul nr. 889/115/2008, unde, tot pe lipsa comunicării deciziei de concediere pentru acelaşi art. 55 C. muncii, SC E. SRL a pierdut procesul cu reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 1456 din 30 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 403/59/2012, Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia în anulare, reţinând, în esenţă, că cererea nu se circumscrie exigenţelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., iar eventualele greşeli de judecată ce au fost invocate de contestator, şi reale de ar fi, nu-i pot conferi dreptul de a promova un „recurs" la recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs D.I., arătând că decizia atacată este nelegală deoarece menţine o hotărâre judecătorească ce contravine dispoziţiilor Codului muncii, şi pe cale de consecinţă, o decizie de concediere neconformă legii, prin care se consacră o gravă eroare judiciară.
Mai arată că instanţele anterioare au interpretat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, procesul a durat excesiv de mult, pârâta a întârziat cu toate mijloacele de probă, pe unele neprezentându-le, întrucât nu există, iar martorul propus de aceasta a atestat lucruri neadevărate.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Aceasta înseamnă că, în cazul în care contestaţia în anulare s-a judecat de către o instanţă de recurs, hotărârea dată în contestaţie nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.
Hotărârea obiect al prezentului recurs, respectiv, decizia civilă nr. 1456 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost dată în soluţionarea contestaţiei în anulare împotriva deciziei civile nr. 850 din 14 martie 2012 a aceleiaşi instanţe, fiind, deci, o decizie irevocabilă.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.I. împotriva deciziei nr. 1456 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara - secţia litigii de muncă şi asigurări sociale
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2013. Civil. Actiune în daune delictuale.... | ICCJ. Decizia nr. 496/2013. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
