ICCJ. Decizia nr. 498/2013. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 498/2013
Dosar nr. 1923/2/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 8 martie 2012 (înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă sub nr. 2178/312/2010 şi declinată spre competentă soluţionare către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 1031 din 05 iunie 2012), SC E.I. SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie în dosarul nr. 2162/312/2010, ca fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. 2178/312/2010.
În susţinerea cererii, revizuenta a arătat că în cauză este îndeplinită condiţia triplei identităţi impusă de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că litigiile obiect al celor două hotărâri potrivnice se poartă între aceleaşi părţi, respectiv, SC E.I. SRL, Municipiul Slobozia, prin primar, şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional - Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor; obiectul este identic, şi anume, plângere împotriva încheierii de carte funciară; cauza, este, de asemenea, identică, temeiul juridic al plângerii îndreptată împotriva încheierii de carte funciară fiind dat de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Contrarietatea dintre cele două hotărâri constă în aceea că prin decizia civilă nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunţată în dosarul nr. 2178/312/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 40/A din 07 iunie 2011, fiind menţinută soluţia de trimitere spre rejudecare la prima instanţă a plângerii formulată de SC E.I. SRL împotriva încheierii de carte funciară, în timp ce prin decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 21612/312/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis recursul intervenientului Municipiul Slobozia, prin primar, formulat împotriva deciziei civile nr. 57/A din 06 octombrie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, s-a respins apelul SC E.I. SRL împotriva sentinţei de fond, cu consecinţa menţinerii soluţiei privind tardivitatea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Ca atare, faptul că urmare a pronunţării deciziei civile nr. 247 din 07 februarie 2012, cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară a fost trimisă spre rejudecare (deşi iniţial această plângere fusese respins, ca tardivă), iar ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2010, s-a menţinut soluţia de respingere, ca tardivă, a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reprezintă chestiuni contradictorii, ce nu se pot concilia decât prin anularea ultimei hotărâri, respectiv, a deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012.
Cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 2511 din 05 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 2178/312/2010, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea împotriva încheierii nr. 10565 din 16 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomiţa cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, str. Matei Basarab, judeţul Ialomiţa, compus din teren în suprafaţă de 1209 mp şi construcţie CI în suprafaţă de 571 mp, reprezentând grădina de vară.
Prin decizia civilă nr. 40/A din 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul lalomiţa, secţia civilă în acelaşi dosar, în soluţionarea apelurilor declarate de petenta R.A.D.E.F. „Româniafilm" şi intervenienta SC E.I. SRL împotriva sentinţei mai sus-menţionate, au fost admise apelurile, anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre soluţionare pe fond aceleiaşi instanţe.
Prin decizia civilă nr. 247/R din 07 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins recursul declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva hotărârii instanţei de apel, fiind, astfel, menţinută, soluţia de trimitere spre rejudecare dispusă de această instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2067 din 09 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slobozia în dosar nr. 2162/312/2010, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 10562 din 25 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomiţa privind imobilul situat în municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, compus din teren intravilan în suprafaţă de 836 mp (820 mp) şi construcţie CI-Cinematograful Ialomiţa, în suprafaţă de 738 mp.
Prin decizia civilă nr. 57/A din 06 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul lalomiţa, secţia civilă în acelaşi dosar, s-a admis apelul petentei SC E.I. SRL împotriva sentinţei sus-menţionate, care a fost anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.
Prin decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în soluţionarea recursului declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar, soluţia de trimitere spre rejudecare a fost menţinută, prin respingerea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să se fi omis a se pronunţa asupra acesteia şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunţate în cauză.
Raţiunea reglementării prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se evita încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Lipsa triplei identităţi înlătură însă contrarietatea hotărârilor şi face ca o astfel de cerere să nu corespundă condiţiilor impuse de textul legal sus citat.
Se constată că în speţă, condiţia triplei identităţi nu este îndeplinită, în sensul că, deşi litigiile obiect al unor dosare diferite se poartă între aceleaşi părţi şi au aceeaşi cauză, dată de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, pe care acestea şi-au întemeiat plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, obiectul este diferit.
Astfel, dacă în cadrul dosarului nr. 2178/312/2010 în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 247/R din 07 februarie 2010, este contestată încheierea de carte funciară din 16 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomiţa cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, compus din teren în suprafaţă de 1209 mp şi construcţie CI în suprafaţă de 571 mp, reprezentând grădina de vară, în dosarul nr. 2162/312/2010, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2012, este vorba de contestarea încheierii de carte funciară din 25 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomiţa privind imobilul situat în municipiul Slobozia, compus din teren Ce intravilan în suprafaţă de 836 mp (820 mp) şi construcţie Cl - Cinematograful Ialomiţa, în suprafaţă de 738 mp.
Rezultă, aşadar, că sub aparenţa aceluiaşi obiect, este vorba de contestarea unor acte juridice diferite, purtând asupra unor imobile diferite.
Identitatea de obiect în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. priveşte nu numai dreptul subiectiv dedus judecăţii, în speţă, demersul de intabulare a dreptului de proprietate promovat de părţi, ci şi bunul material în concret, care este diferit în cele două dosare, fiind vorba de suprafeţe de teren distincte, care, dealtfel, au făcut obiectul unor cereri de intabulare distincte, asupra cărora instanţa competentă s-a pronunţat prin încheieri aferente fiecărei cereri în parte.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC E.I. SRL împotriva deciziei nr. 395 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 499/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire... → |
|---|
