ICCJ. Decizia nr. 496/2013. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 496/2013
Dosar nr. 4609/1/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 7715 din 26 septembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 14778/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe Vechi şi a dispus evacuarea pârâţilor C.C. şi C.L. din imobilul situat în Bucureşti, precum şi obligarea la plata sumei de 5.343.500 rol cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-a reţinut că între reclamantă, în calitate de proprietar şi pârâţi, în calitate de chiriaşi s-a încheiat un contract de închiriere cu privire la apartamentul, situat în imobilul din Bucureşti, pe o perioadă de 1 an, începând cu 1 octombrie 2002 până la 1 octombrie 2003, contract ce nu a fost reînnoit prin convenţia părţilor, dar chiriaşii au rămas în folosinţa imobilului după expirarea termenului contractual şi fără ca locatorul să-i împiedice, închirierea considerându-se, conform art. 1437 şi 1452 C. civ., reînnoită prin tacita relocaţiune.
În ce priveşte termenul de preaviz, s-a reţinut că acesta a fost acoperit de timpul necesar soluţionării litigiului, astfel că pârâţii ocupă spaţiul fără a deţine un titlu, motiv pentru care s-a admis acţiunea, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. au fost obligaţi pârâţii la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii C.C. şi C.L. iar Municipiul Bucureşti prin Primarul General a formulat cerere de intervenţie în interesul apelanţilor pârâţi.
Prin decizia civilă nr. 481/A din 23 aprilie 2007pronunţată în dosarul nr. 3196/3/2006, Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor C.C. şi C.L. şi ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de Municipiul Bucureşti, reţinându-se că în mod corect prima instanţă a reţinut situaţia de fapt şi a admis acţiunea în evacuare.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâţii C.C. şi C.L., pentru motivele pe larg expuse în memoriul ataşat la dosarul cauzei, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a formulat recurs pârâtul C.C., arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a ţinut cont de lipsa titlului de proprietate al intimatei-reclamante Parohia Sf. Gheorghe Vechi din Bucureşti asupra terenului şi imobilului în cauză; că s-a ignorat lipsa calităţii de reprezentant şi lipsa calităţii de exerciţiu a aceleiaşi intimate-reclamante; că nu s-a ţinut cont de prematuritatea cererii de repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă, raportat la măsura luată de instanţă prin încheierea din 25 iunie 2008, de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ.; că au fost încălcate principii fundamentale ale cadrului procesual, respectiv, oralitatea, "contradictorialitatea, lipsa de apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea armelor, nesocotire art. 6 C.E.D.O.; că nu s-a ţinut de autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9830 din 15 noiembrie 2002 (definitivă şi revocabilă prin decizia civilă nr. 565/A din 18 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă) şi a sentinţei civile nr. 4204 din 11 mai 2009 (definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1582 din 06 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă; că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de procedură invocate, respectiv, excepţia lipsei de calitate procesuală activă, excepţia lipsei de exerciţiu a drepturilor procesuale, excepţia lipsei calităţii de reprezentare procesuală, excepţia lipsei de interes, excepţia puterii de lucru judecat.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, decizia civilă nr. 864/R din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, împotriva căreia recurentul-reclamant a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluţionat recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 481/A din 23 aprilie 2006 pronunţată în dosarul nr. 3196/3/2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Potrivit considerentelor anterior expuse, hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva deciziei nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 484/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
